Forma cea mai răspândită a păcatului, – spun anumiÅ£i PărinÅ£i duhovnici –, este uitarea. În sensul cel mai puternic aceasta este rădăcina: uităm că existăm, că Dumnezeu există, că celălalt există, că firul de iarbă există, că înfăÅ£iÅŸarea există; trăim ca niÅŸte somnambuli. Åži uneori descoperim cu mirare că ceva sau cineva există, că nu există numai lucruri ci ÅŸi chipuri, că aceste chipuri sunt ÅŸi lăuntrice, mărturisind prezenÅ£e la fel de intime; descoperim că ne suntem nouă înÅŸine interiori. Åži deodată ai senzaÅ£ia pe care a avut-o Iacob după visul lui în care a văzut cerul ÅŸi pământul stând de vorbă; ai senzaÅ£ia că “acest loc este sfânt, Dumnezeu este aici, iar eu nu ÅŸtiam”.

Olivier Clement,Viaţa din inima morţii

Smerenia cea din har este nevăzută, aÅŸa cum nevăzut este ÅŸi Dăruitorul ei – Dumnezeu. Ea este acoperită de tăcere, simplitate, nefăÅ£ărnicie, lipsă de sforÅ£are, libertate. Smerenia cea mincinoasă poartă întotdeauna un chip prefăcut; prin aceasta ea se face cunoscută lumii. Smerenia cea mincinoasă iubeÅŸte scenele: prin aceasta ea amăgeÅŸte ÅŸi se amăgeÅŸte. Smerenia lui Hristos este îmbrăcată înveÅŸmântul cel mai nemeÅŸteÅŸugit: acoperită de acest veÅŸmânt ea  nu se face cunoscută ÅŸi nu este băgată în seamă de oameni. Smerenia este o chezăÅŸie în inimă, o însuÅŸire sfântă ÅŸi fără de nume a acesteia, o deprindere dumnezeiască ce se naÅŸte în suflet, pe nesimÅ£ite, din împlinirea poruncilor evanghelice.

Sf. Ignatie Briancianinov, Despre înÅŸelare

Zis-a Sf. Epifanie: mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor.

Patericul egiptean

ÎnÅ£elepciunea de unde izvorăÅŸte ÅŸi care este locul de obârÅŸie al priceperii? Pământeanul nu cunoaÅŸte calea către ea, căci ea nu se găseÅŸte pe meleagurile celor vii. Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Åži marea a spus la fel: Ea nu este la mine! 

Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur ÅŸi argintul nu-l cântăreÅŸti ca s-o plăteÅŸti. Ea nu poate să fie preÅ£uită nici cu aurul Ofirului, nici cu preÅ£ioasa cornalină, nici cu pietre de safir! Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul ÅŸi cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea; despre mărgean ÅŸi despre diamant nici să mai pomenim; iar agonisirea înÅ£elepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor. Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea ÅŸi cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată! 

Åži această înÅ£elepciune de unde vine ea ÅŸi care este sălaÅŸul priceperii? Ea a fost ascunsă de ochii oricarei făpturi vii; ea a fost tăinuită ÅŸi de pasărea cerului. Adâncul ÅŸi moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea. 

Dumnezeu îi cunoaște drumul ÅŸi numai El este Cel ce ÅŸtie locuinÅ£a ei. Când El privea până la marginile pământului ÅŸi îmbrăÅ£iÅŸa cu ochii tot ce se află sub ceruri ca să dea vântului cumpăna ÅŸi să chibzuiască legea apelor, când El statornicea ploilor un făgaș ÅŸi o cale bubuitului tunetului, atunci El a văzut înÅ£elepciunea ÅŸi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină ÅŸi i-a măsurat adâncimea. După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu –aceasta este înÅ£elepciunea, iar in depărtarea de cel rău stă priceperea.

Cartea lui Iov, XXVIII, 12-28

Durerea ta pentru necredinÅ£a unora arată dragostea ta faÅ£ă de Hristos. Åžtii ÅŸi tu că durerea este una dintre expresiile cele mai des întâlnite ale dragostei. Să te păzeÅŸti bine, însă, ca nu cumva să îi urăÅŸti pe cei care nu cred. Acest lucru ar fi pentru tine vătămător, iar pentru ei nefolositor. Tu să te uiÅ£i la ei cu compătimire, ca la niÅŸte călători care au fost atacaÅ£i la drumul mare de tâlhari ascunÅŸi ÅŸi au fost jefuiÅ£i... Åži să te rogi lui Dumnezeu pentru ei.

Nicolae Velimirovici,Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi

Este cu neputinÅ£ă să se facă cineva dintr-o dată bun ÅŸi înÅ£elept. Trebuie gând stăruitor, vieÅ£uire, încercare, vreme, nevoinÅ£ă ÅŸi dor după lucrul bun. Iar omul bun ÅŸi iubitor de Dumnezeu, care cu adevărat cunoaÅŸte pe Dumnezeu, nu încetează a face din belÅŸug toate câte plac lui Dumnezeu.

Sf. Antonie cel Mare, Filocalia I

Selecţia textelor: Daniel Chira