Ziua de astăzi este o zi istorică pentru comunitatea românească din Scandinavia, care îÅŸi primeÅŸte în persoana PreasfinÅ£itului Macarie arhipăstorul mult aÅŸteptat. După cum ÅŸtim, Biserica lui Hristos este organizată ierarhic, avându-l în frunte pe episcop care împreună cu preoÅ£ii ÅŸi credincioÅŸii dintr-un loc determinat slujind împreună Euharistia (Sf. Liturghie) ÅŸi celelalte Sf. Taine actualizează misterul Bisericii, devin ei înÅŸiÅŸi „Trupul lui Hristos”, adică un organism viu, o familie duhovnicească unită prin credinÅ£ă ÅŸi prin dragoste.

Evenimentul de astăzi n-ar fi fost posibil dacă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel n-ar fi manifestat o grijă cu totul deosebită faÅ£ă de Diaspora românească pe care a pus-o la inimă încă de la alegerea ca Patriarh al B.O.R. în septembrie 2007. De aceea se cuvine să-i mulÅ£umim ÅŸi să ne rugăm pentru sănătatea ÅŸi îndelunga păstorire a Preafericirii Sale.

Iubiţi credincioşi,

Trăim într-o lume care se globalizează pe zi ce trece. Fenomenul globalizării a produs ÅŸi produce în continuare mari mutaÅ£ii în societatea umană. Dispar graniÅ£ele dintre Å£ări ÅŸi popoare, oamenii comunică uÅŸor, circulă liber ÅŸi se stabilesc acolo unde cred că se pot realiza mai bine din punct de vedere material. Desigur lucrul acesta nu se face fără suferinÅ£ă, căci orice dezrădăcinare, fie ea ÅŸi temporară, produce suferinÅ£ă. În acelaÅŸi timp, fenomenul globalizării, ignorând credinÅ£a, excluzându-o din viaÅ£a publică ÅŸi împingându-o în sfera privatului duce la o tot mai mare secularizare, la înstrăinarea oamenilor de Dumnezeu ÅŸi implicit la pierderea principiilor morale care trebuie să guverneze viaÅ£a societăÅ£ilor umane.

Globalizarea este deci un fenomen paradoxal: ea favorizează apropierea fizică a oamenilor, dar distruge comuniunea dintre ei, adică relaÅ£ia izvorâtă din credinÅ£ă – singura care poate fonda o societate armonioasă –, abandonându-i unei societăÅ£i materialiste, secularizate, din ce în ce mai individualistă ÅŸi egoistă. Într-o astfel de societate care ignoră credinÅ£a în Dumnezeu, conducându-se exclusiv după principii materialiste ÅŸi hedoniste, care exaltează libertatea neîngrădită de nici o lege morală ÅŸi plăcerea simÅ£urilor, omul se poate aliena uÅŸor, lăsându-se prins în iureÅŸul spiritului veacului. Înstrăinarea de Dumnezeu înseamnă însă un mare gol sufletesc ÅŸi privarea de ajutorul ÅŸi lumina care vin de la El prin credinÅ£ă. Tocmai de aceea există atâta suferinÅ£ă în lume, în primul rând de ordin psihic, spiritual, pentru că omul modern nu se mai raportează la Dumnezeu, nu se mai îngrijeÅŸte de viaÅ£a lăuntrică, duhovnicească, singura care-i poate asigura echilibrul sufletesc ÅŸi oferii energii nebănuite pentru înfruntarea greutăÅ£ilor vieÅ£ii. Tocmai aici intervine rolul Bisericii, asemănată cu Arca lui Noe care salvează viaÅ£a celor ce intră în ea, copleÅŸiÅ£i de valurile ÅŸi ispitele lumii. În Biserică ne aflăm în braÅ£ele lui Dumnezeu, ne descoperim identitatea proprie de făpturi create după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu, ne regăsim adevărata libertate, aceea de fii iubiÅ£i ai lui Dumnezeu, care trăiesc în comuniune de iubire cu toÅ£i oamenii ÅŸi cu toată creaÅ£ia. Biserica este deci limanul mântuirii, spaÅ£iul libertăÅ£ii ÅŸi al comuniunii dintre oameni.

Noi ca ÅŸi români ortodocÅŸi am moÅŸtenit de la înaintaÅŸii noÅŸtri o zestre spirituală deosebit de bogată. Cei care am plecat de acasă ÅŸi ne-am stabilit în alte părÅ£i ale lumii n-am putut lua cu noi altceva decât această zestre spirituală care înseamnă credinÅ£a în Dumnezeu, ataÅŸamentul faÅ£ă de Biserica părinÅ£ilor, moÅŸilor ÅŸi strămoÅŸilor noÅŸtri, ataÅŸamentul faÅ£ă de TradiÅ£iile prin care poporul nostru îÅŸi exprimă credinÅ£a sa în Dumnezeu. Zestrea noastră spirituală nu este însă o zestre statică, ascunsă în sufletul nostru, ci este o zestre vie care se cere cunoscută ÅŸi trăită în modul cel mai concret ÅŸi de asemenea transmisă copiilor ÅŸi urmaÅŸilor noÅŸtri.

De aceea, trebuie să ne silim să ne cunoaÅŸtem credinÅ£a ÅŸi TradiÅ£iile Bisericii, să le trăim prin integrarea într-o parohie ÅŸi prin participarea activă la viaÅ£a ei. Căci nu putem fii cu adevărat credincioÅŸi fără să ne integrăm în viaÅ£a unei parohii, fără să participăm regulat la slujbele bisericeÅŸti, îndeosebi la Sf. Liturghie, fără să ne spovedim ÅŸi să ne împărtăÅŸim cu Sf. Taine, fără să sprijinim eforturile de construire de bisericii proprii sau de ajutorare a săracilor. Constatăm cu regret că aici în Scandinavia doar două din parohiile româneÅŸti: din Malmö ÅŸi din Götteborg au biserici proprii unde slujbele se pot Å£ine după toată rânduiala noastră ÅŸi unde se pot desfăÅŸura ÅŸi alte activităÅ£i: catehetice, culturale ... Åžtiu ÅŸi mă bucur că iniÅ£iative de construire de biserici proprii există ÅŸi aici la Stockholm precum ÅŸi la Oslo ÅŸi Copenhaga. PreasfinÅ£itul Macarie va impulsiona cu siguranÅ£ă acest proces firesc de construire de biserici ca ÅŸi buna lor organizare ÅŸi funcÅ£ionare.

Iubiţi credincioşi,

Fenomenul globalizării, caracteristic lumii contemporane, poate fi interpretat în aspectele sale pozitive ca voinÅ£ă a lui Dumnezeu de unitate a lumii. Desigur, unitate în diversitate, căci Dumnezeu ÎnsuÅŸi, ca Treime de Persoane, este unitatea absolută în diversitatea absolută ÅŸi Izvorul oricărei unităÅ£i ÅŸi oricărei diversităÅ£i. Dumnezeu a venit în lume în Persoana Fiului Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca să-i unească cu Sine pe toÅ£i oamenii, ca toÅ£i să devină un popor ales al Său. Ultima rugăciune a Mântuitorului, ultima Sa dorinÅ£ă a fost „ca toÅ£i să fie una după cum Tu, Părinte, întru Mine ÅŸi Eu întru Tine, aÅŸa ÅŸi aceÅŸtia în Noi, să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In. 17, 21).

O cântare de la Rusalii (aÅŸa numitul condac al Pogorârii Duhului Sfânt) spune: „Când cel Preaînalt, pogorându-Se a amestecat limbile (la Turnul Babel), neamurile s-au despărÅ£it; iar când a împărÅ£it limbile de foc (la Rusalii)pe toÅ£i i-a chemat la unire”.

La Rusalii a luat fiinÅ£ă Biserica, cu misiunea de a-i uni pe oameni cu Dumnezeu ÅŸi întreolaltă. Din păcate, creÅŸtinii au abdicat de la misiunea lor de a fi exemplu ÅŸi sămânÅ£ă de unitate pentru întreaga lume ÅŸi s-au despărÅ£it ei înÅŸiÅŸi în Confesiuni ÅŸi secte rivale, ceea ce înseamnă o contra-mărturie adusă lui Hristos.

Dumnezeu însă nu Se schimbă ca noi oamenii ÅŸi nu renunÅ£ă la planul Său de unitate a omenirii. Iată El ne apropie unii de alÅ£ii, creÅŸtini de diferite Confesiuni, pentru ca ÅŸi noi să ne deschidem unii faÅ£ă de alÅ£ii, nu pentru a ne pierde identitatea proprie, ci pentru a ne îmbogăÅ£ii fiecare prin darurile celorlalÅ£i.

Noi ortodocÅŸii, veniÅ£i din Răsăritul Europei, din Å£ări tradiÅ£ional ortodoxe, trăim aici în Apus ca minoritate în Å£ări majoritar protestante sau catolice. Datoria noastră este aceea de a da mărturie de credinÅ£a ÅŸi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe care a păstrat cu fidelitate Adevărul ÅŸi TradiÅ£ia Bisericii primare, a Bisericii Apostolilor ÅŸi a SfinÅ£ilor PărinÅ£i. Biserica Ortodoxă este înainte de toate o Biserică rugătoare, liturghisitoare. Ea îl trăieÅŸte pe Dumnezeu în rugăciune, în Liturghie, în cadrul căreia Mântuitorul Iisus Hristos este prezent prin Cuvântul ÅŸi prin icoana Sa ca ÅŸi prin Jertfa Sa de pe Cruce, actualizată sub forma pâinii ÅŸi a vinului euharistic, Trupul ÅŸi Sângele Său, care se dau pentru viaÅ£a lumii.

Spiritualitatea (mistica) ortodoxă este o spiritualitate a inimii; ea răspunde nevoilor fundamentale ale omului însetat de pacea lăuntrică, de echilibrul sufletesc, de împlinirea sa în Dumnezeu. SfinÅ£ii noÅŸtri înaintaÅŸi, călugării ÅŸi pustnicii care au trăit maximalismul evanghelic ne învaÅ£ă că inima este centrul fiinÅ£ei umane, locul în care se recapitulează ca într-un focar toate energiile ÅŸi puterile sufleteÅŸti, locul de asemenea al sălăÅŸluirii harului de la Botez.

Ei ne spun că mintea noastră, intelectul, nu este decât o energie a inimii ÅŸi că omul nu-ÅŸi află liniÅŸtea ÅŸi pacea lăuntrică decât atunci când mintea sa „coboară” în inimă, se uneÅŸte cu inima. Iar lucrul acesta nu-i posibil decât prin rugăciune, prin cântarea bisericească, prin meditarea Cuvântului lui Dumnezeu ÅŸi a Tainelor Lui. De aceea, totul în Biserica Ortodoxă: arhitectura, iconografia, muzica, ritualul liturgic bogat ÅŸi plin de simboluri, toate acestea servesc rugăciunii, ne ajută să ne interiorizăm, să ne pacificăm. Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii au nevoie de o astfel de spiritualitate a inimii pentru că viaÅ£a modernă îi suprasolicită psihic prin felul ei însuÅŸi de organizare ÅŸi prin mulÅ£imea problemelor pe care le crează, aÅŸa încât foarte mulÅ£i ajung la dezechilibre psihice, la depresii ÅŸi stări de anxietate.

Ortodoxia este în egală măsură o Biserică ascetică. Asceza, adică postul alimentar de miercurea ÅŸi vinerea ÅŸi din cele patru perioade de Post de peste an, împreunat cu înfrânarea conjugală, cu cumpătarea, cu lupta împotriva patimilor ÅŸi cu facerea de bine este un exerciÅ£iu de stăpânire de sine ÅŸi de libertate lăuntrică.

Creat după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu, omul nu se conduce după instincte, ci după raÅ£iunea luminată de credinÅ£ă. El se exercită în bine impunându-ÅŸi anumite reguli de viaÅ£ă izvorâte din credinÅ£ă, care nu-l conduc la sclavie, ci tocmai la libertatea autentică a fiilor lui Dumnezeu. Dimpotrivă, viaÅ£a dezordonată, viaÅ£a care dă curs plăcerilor ÅŸi poftelor instinctuale, aceasta îl robeÅŸte pe om, distrugându-i sănătatea fizică ÅŸi psihică. Asceza, postul, înfrânarea, cumpătarea sunt tocmai opusul spiritului veacului acestuia care încurajează materialismul, egoismul, consumul nelimitat ÅŸi laxismul moral. Tocmai de aceea Evanghelia ÅŸi cei ce trăiesc după Evanghelie sunt într-o continuă opoziÅ£ie cu spiritul lumii decăzute ÅŸi prin felul lor de a trăi încearcă să imprime lumii un spirit nou liberator ÅŸi mântuitor.

Dacă ne referim numai la aceste caracteristici ale Ortodoxiei ne dăm seama cât de mult lumea occidentală, în care trăim, are nevoie de ele, are nevoie de noi ortodocÅŸii ca să transmitem aceste bogăÅ£ii spirituale, nu atât pe cale teoretică, cât mai ales prin exemplul vieÅ£ii noastre.

În acelaÅŸi timp, pentru noi ortodocÅŸii, fraÅ£ii noÅŸtri evanghelici ÅŸi catolici pot fi exemplu de organizare ÅŸi disciplină, de probitate morală ÅŸi intelectuală, atât pentru viaÅ£a noastră de toate zilele, cât ÅŸi pentru viaÅ£a parohiilor noastre. De asemenea, spiritul misionar ÅŸi grija pentru semenii aflaÅ£i în nevoinÅ£ă – principii fundamental evanghelice – atât de dezvoltate în Bisericile Evanghelică ÅŸi Catolică, pot fii o sursă inepuizabilă de inspiraÅ£ie pentru noi ortodocÅŸii. Împreună cu fraÅ£ii noÅŸtri luterani ÅŸi catolici trebuie să ne silim pentru păstrarea ÅŸi afirmarea valorilor moral-evanghelice, care ne definesc în calitatea noastră de creÅŸtini.

Ne exprimăm convingerea că PreasfinÅ£itul Macarie cu dinamismul tineresc care-l caracterizează va impulsiona nu numai viaÅ£a bisericească a românilor ortodocÅŸi din Scandinavia, ci va contribui ÅŸi la unitatea creÅŸtinilor din această parte a Europei.

Pe PreasfinÅ£itul Macarie căruia m-am adresat în mod special la hirotonia întru arhiereu ÅŸi prin Gramata mitropolitană citită aici îl încredinÅ£ez de toată dragostea ÅŸi preÅ£uirea mea.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze acest început de viaÅ£ă nouă a românilor din Scandinavia!  Amin!

† Mitropolitul Serafim