În cea de‑a doua duminică din Sfântul și Marele Post, a Vindecării Slăbănogului din Capernaum, parohia din Lyon a spus Axios diaconului Mihnea Pop, care a fost hirotonit preot de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif. Alături de părintele Cătălin Cordoș, preotul parohiei lioneze, de ieromonahul Nicodim, de ierodiaconul Grigore și diaconul Richard și de această dată „s‑au adunat mulți” (Marcu 2, 12), veniți și din partea parohiei La Sainte Rencontre (parohie francofonă din Lyon), dar și din alte parohii apropiate precum Grenoble sau Clermont Ferrand; pentru că nu numai cei de la Lyon vor primi în sânul comunității lor un nou preot, ci putem spune că întreaga Biserică se bucură când primește în sânul ei un nou slujitor.

Înaltpreasfințitul Iosif, în predica rostită cu această ocazie, spunea că „munca esențială a unui preot este să anunțe «vestea cea bună», iar «vestea cea bună» cuprinde și faptul că am fost iertați de Dumnezeu, că suntem transformați prin darul Sfântului Duh, devenind vii, din paralizia sufletului și a trupului, faptul că sufletul nostru poate ajunge să‑L cunoască pe Dumnezeu fiind datorat iertării pe care Hristos ne‑a adus‑o prin Întruparea Sa. Aceasta ne‑o anunță în mod esențial preotul, iar o comunitate creștină nu poate să trăiască fără preot, care devine astfel slujitorul iertării Domnului în mijlocul poporului credincios, pentru că toate Sfintele Taine din Biserică sunt semnul iertării și vindecării pe care o primim de la Dumnezeu”.

Slăbirea noastră sufletească și trupească izvorăște din depărtarea de Dumnezeu, iar vindecarea, desigur, constă în apropierea de Dumnezeu, în a primi harul pe care Dumnezeu îl dăruiește oamenilor la Sfintele Slujbe, a primi iertarea pe care, mai ales la Sfânta Spovedanie, Dumnezeu o dăruiește celor care se mărturisesc sincer, cu părere de rău și cu dorință de îndreptare, și prin Sfânta Împărtășanie, prin care se tămăduiesc bolile sufletești, dar și cele trupești. Or, toate acestea devin posibile prin mijlocirea pe care o face preotul, ca săvârșitor al Sfintelor Taine.

Așa cum slăbănogul a fost adus de patru prieteni în fața lui Hristos, și comunitatea are nevoie de o mijlocire în fața lui Dumnezeu. Aceștia au mijlocit nu numai fizic, ajutându‑l pe acel om să ajungă la Hristos, ci și prin credința lor, căci ne spune Scriptura: „Åži văzând Iisus credința lor, i‑a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!”  (Marcu 2, 5) – deci nu „văzând credința lui”, ci „credința lor”. Așadar, vedem aici cum oamenii pot mijloci chiar unii pentru alții, și cu atât mai mult cei care au primit de la Hristos porunca să facă acest lucru, atunci când El spune: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându‑le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându‑i să păzească toate câte v‑am poruncit vouă” (Matei 28, 19‑20) și „Cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 23).

Åži iată că preotul este acea prezență care ne aduce necontenit aminte de Hristos, și în primul rând de jertfa Sa, de nevoia de a ne regăsi în harul dăruitor al învierii. Pentru un creștin, crucea este semnul jertfirii, al lepădării de sine și, totodată, al dăruirii prin iubire, singura care duce la înviere. Prin urmare, preotul este dator să răspundă chemării divine cu întreaga sa viață, ca unul ce îl urmează pe Hristos și care își ia crucea (Marcu 8, 34), punându‑se în slujba celor păstoriți. Răspunzând acestei chemări, părintele Cătălin Cordoș a primit din partea ierarhului locului crucea pectorală, ca semn văzut al luării crucii, purtată pentru „întreaga regiune Rhones‑Alpes”, așa cum a remarcat Înaltpreasfinția Sa, cruce asumată atât de părintele Cătălin, cât și, putem spune, de întreaga sa familie, căci această însoțire familială presupune asumarea unor renunțări și a unei jertfiri. 

Åži, așa cum remarca Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif după ce candidatul la hirotonie, diaconul Mihnea Pop, a citit angajamentul său în mijlocul bisericii, „el vrea să rămână un martor al lui Hristos în mijlocul poporului credincios, nu numai prin viața sa în interiorul comunității, ci și prin viața sa în sânul familiei, căci cel ce servește biserica trebuie să‑și servească familia, așa cum spunea Apostolul Pavel: «dacă nu știe cineva să‑și rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?» (I Timotei 3, 5)”.

După acest moment, diaconul Mihnea Pop a înconjurat masa altarului împreună cu cei doi preoți prezenți, părintele Cătălin Cordoș și părintele Nicodim, urmând să primească din partea episcopului epitrahilul, brâul, felonul și Liturghierul, în timp ce toți cei prezenți au strigat cu inima plină de bucurie Axios.

A urmat apoi sfințirea Darurilor și împărtășirea cu Sfântul Trup și Scump Sângele Domnului, după care Părintele Mitropolit l‑a hirotesit pe părintele Cătălin, oferindu‑i, în cadrul unui moment deosebit de emoționant, crucea și rostind un cuvânt de învățătură în această biserică închinată Sfinților Cosma și Damian, unde, cu această ocazie, a slujit pentru prima dată, având în vedere că parohia de la Lyon săvârșește aici slujbe abia începând cu 18 decembrie 2011.

Așa cum Sfinții Părinți au așezat duminicile din Sfântul și Marele Post ca trepte de pregătire pentru Înviere, după această Duminică a Slăbănogului din Capernaum, în care am văzut că preotul este mijlocitor în fața lui Dumnezeu pentru comunitate, urmează în mod firesc Duminica Crucii, în care cinstim semnul de biruință al creștinilor și suntem îndemnați să urmăm Celui care a luat Crucea, dar și tuturor sfinților, părinților și bineplăcuților lui Dumnezeu, prin a căror lepădare de sine li se descoperă taina crucii lui Hristos, ca urcuș spre Înviere.

Corina Bobea