Primirea luminii în faÅ£a altarului în biserica ce se întunecă dintr‑odată ne trezeÅŸte parcă la o viaÅ£ă reînnoită prin Înviere. Ne pune în contact cu noi înÅŸine ÅŸi într‑o clipă simÅ£im cât de mult Îi datorăm lui Hristos cel Răstignit ÅŸi Înviat, care în fiecare dimineaÅ£ă ne ia de mână ca pe Adam ÅŸi ne îndrumă, ne însoÅ£eÅŸte, ne călăuzeÅŸte pe Calea VieÅ£ii care este El ÎnsuÅŸi. De la noi Domnul aÅŸteaptă numai să‑i deschidem uÅŸa sufletului ÅŸi a familiei ca să intre ÅŸi să cineze cu noi. 

Aici, departe de casă, Îl simÅ£im mai mult alături de noi, Îl auzim mai des chemându‑ne, Îl vedem uneori suferind pentru noi ÅŸi de aceea întâlnirea cu Hristos cel Înviat devine pentru noi o altă etapă din viaÅ£a noastră, căci I‑am cerut iertare prin Spovedanie ÅŸi acum Îl rugăm să ne tămăduiască sufletele ÅŸi trupurile prin sfinÅ£enia împărtăÅŸirii cu El.

Dar nu toÅ£i am avut posibilitatea să ne împărtăÅŸim cu această Mare ÅŸi Sfântă Taină tocmai în ziua măreaÅ£ă a Învierii, căci în sudul Italiei oraÅŸele sunt mici, iar fraÅ£ii noÅŸtri sunt răspândiÅ£i peste tot. De aceea părinÅ£ii din protopopiatul nostru: Pr. Adrian Roman, Pr. Cătălin Andronache ÅŸi Pr. Marian Mincu au lăsat parohiile lor la Bari, Trani, Cerignola ÅŸi Potenza, ÅŸi în Săptămâna mare au slujit prin orăÅŸelele mici, adunând familiile de români care, din lipsa mijloacelor de transport, nu ar fi putut veni la bisericile parohiale în ziua Învierii. Bucuria fraÅ£ilor din Galatina, Massafra, Martina Franca, Andria, Matera, Francavilla sui Sinni, Torre Maggiore ÅŸi Foggia a fost nemăsurată.

Anul acesta Dumnezeu a fost îngăduitor cu noi, căci vremea părea să nu fie de partea noastră, ÅŸi ne‑a îndurerat sufletele de teama că nu vom putea sluji ca la noi acasă, în aer liber, unde să răsune nu numai inimile, ci ÅŸi împrejurimile bisericii la rostirea preotului: Hristos a înviat! un sincer Adevărat a înviat!; dacă în Vinerea Mare, la ieÅŸirea cu Sfântul Epitaf, ploaia s‑a oprit ÅŸi credincioÅŸii au cântat cu vocea ÅŸi cu sufletul „Mergi la cer ÅŸi te aÅŸază…”, iar apoi, sărutând Sf. Epitaf ÅŸi trecând pe sub el, au lăsat suferinÅ£ele lor lui Hristos, cerându‑i iertare pentru greÅŸeli; se putea oare să nu ne îngăduie Domnul să cântăm bucuroÅŸi ÅŸi cu ochii plini de lacrimi imnul Învierii Sale? 

Iată că a ascultat rugăciunile credincioÅŸilor care au parcurs ÅŸi peste o sută de km cu trenul, autobuzul sau maÅŸina, pe ploaie, ca să devină mărturisitori ai  Învierii lui Hristos, ca ÅŸi MironosiÅ£ele femei, la întoarcerea la casele lor, în orăÅŸelele lor departe de Bari.

Astfel, deÅŸi ploaia nemiloasă s‑a năpustit nu numai peste oraÅŸul Sfântului Nicolae, ci peste întreaga regiune Puglia, credincioÅŸii au venit în număr mare. Ca să ne simÅ£im alături de fraÅ£ii noÅŸtri din Å£ară, la orele 23, în Sâmbăta cea Mare, în biserica întunecoasă a răsunat glasul părintelui, care, înălÅ£ând către cer tricherul cu lumânările aprinse ÅŸi unite de tricolorul românesc, a grăit zicând: „VeniÅ£i de luaÅ£i lumină!”. Apoi, oprindu‑se ploaia, un ÅŸuvoi de oameni a ieÅŸit din biserică purtând lumânări aprinse ÅŸi s‑a îndreptat către Bazilica Sf. Nicolae, ÅŸi, în faÅ£a uÅŸilor acesteia, ca de pe un amvon, prin citirea Sf. Evanghelii, a răsunat mărturia îngerului: „A Înviat! Nu este aici. Iată locul unde L‑au pus…” 

Nu se pot descrie vocile la unison care răspundeau în sunetul clopotelor Bazilicii: „Adevărat a înviat!”. 

Cu sufletul inundat de bucuria Învierii, cu feÅ£ele luminate de flăcările tremurătoare ale  lumânărilor, dar ÅŸi cu lacrimi pe obraji, ne‑am întors, cu paÅŸi mărunÅ£i, către bisericuÅ£a noastră, cântând într‑un glas „Ziua învierii, să ne veselim, popoare...” 

Ne‑am oprit cu toÅ£ii în faÅ£a uÅŸilor încuiate ÅŸi din nou prin vocea părintelui am cerut ca acestea să se deschidă ca să intre Împăratul Slavei. Intrând încet, mulÅ£i s‑au miruit, au primit paharul cu PaÅŸti ÅŸi RăvaÅŸul pascal trimis de Sf. Episcopie, ÅŸi cu lumânările aprinse s‑au îndreptat către casele lor îndepărtate, purtând cu ei  Lumina ÅŸi bucuria Învierii. 

Cei mai de aproape ÅŸi cei din oraÅŸ au rămas la Sfânta ÅŸi Dumnezeiasca Liturghie; alături de credincioÅŸii români, ca în fiecare an, a fost prezent grupul de eritreeni ÅŸi etiopieni care, de mulÅ£i  ani, frecventează biserica noastră. 

Ne‑am rugat, ne‑am împărtăÅŸit cu Sf. Trup ÅŸi Sânge al Domnului cel Înviat, am distribuit celor mici ÅŸi răbdători ouÅŸoare de ciocolată ÅŸi, după citirea Pastoralei, binecuvântând   prinoasele, s‑a  întins masa românească tradiÅ£ională. 

La Vecernia Sf. PaÅŸti biserica din nou a devenit neîncăpătoare; s‑a citit Sf. Evanghelie în mai multe limbi, după tradiÅ£ie, ÅŸi s‑au împărtăÅŸit cei mici; aceÅŸtia, mâine, când vor fi măricei, se vor ruga pentru noi în biserica pe care, cu multe greutăÅ£i, dar ÅŸi cu multă nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, o vom construi. 

De aceea Å£in să mulÅ£umesc tuturor credincioÅŸilor CTITORI, care prin  puÅ£inii lor bănuÅ£i ajută ca în oraÅŸul Sfântului Nicolae să avem ÅŸi noi un altar românesc ÅŸi ortodox. 

Sfântul Nicolae să le rămână veÅŸnic ocrotitor, iar bucuria ÅŸi lumina Învierii lui Hristos să le inunde inimile, familiile ÅŸi viaÅ£a!

Hristos a Înviat!