Cu aceste gânduri a părăsit temporar Spania, în perioada 25 mai – 2 iunie a.c., cu destinația Grecia, primul grup de pelerini, format din 44 de credincioși ai Parohiei „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul” din Coslada (Madrid), în prima inițiativă misionară de acest gen organizată în Episcopia Spaniei și Portugaliei.

Considerată de mulți drept leagănul civilizației occidentale, Grecia are o istorie lungă și bogată, timp în care și-a răspândit influența pe trei continente. Å¢ărmurile Mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizații europene, și anume cele ale minoanilor și miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î. Hr., când a apărut o nouă civilizație elenă. A fost Grecia orașelor-state care stabilea colonii în Marea Mediterană, care rezista invaziilor perșilor și a cărei cultură va fi baza civilizației elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

Atena. Primul popas. De aici am plecat cu vaporul spre Insula Eghina, locul unde se află moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul parohiei noastre, al cărui trup găsit neputrezit revarsă asupra credincioșilor ce ajung aici daruri de bucurie, sănătate și lumină. „Eu construiesc o casă de lumină și mulți vor vedea lumina și vor veni aici la Eghina” - spunea Sfântul Nectarie încă din timpul vieții. Zilnic credincioșii se închină la moaștele Sfântului Nectarie, la mormântul său, merg la chilia unde a trăit și, astfel, fac din Mănăstirea Sf. Treime și Insula Eghina unele dintre cel mai iubite locuri de pelerinaj din întreaga Grecie. Sfântul Nectarie este cinstit drept mare tămăduitor al cancerului și al multor boli grave, fiind nenumărate minunile săvârșite asupra creștinilor din întreaga lume ortodoxă.

Pe Insula Eghina, nu departe de Mănăstirea Sfântului Nectarie, se află „Panagia Hrisoleontissas” sau Mănăstirea „Sf. Maria”, locul în care Sf. Nectarie obișnuia să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Sfântul Mina este o altă mănăstire de maici, aflată în apropierea Templului Zeiței Apheea, pe care credincioșii o pot vizita sau participa la slujbele ținute în acest lăcaș de cult.

În Atena am mai vizitat Acropole (termenul provine din grecescul akros - „ridicat“ și polis - „oraș“ și înseamnă „orașul de sus“; în incinta ei acropola curpinde un ansamblu unitar format din palate, temple, statui, altare) și locul unde Sfântul Apostol Pavel a vorbit atenienilor.

Odată ajuns la locul pelerinajului, vei vedea că pelerinii creează o lume a lor aparte, lumea pelerinilor, sub grija și îndrumarea Bisericii. Ceea ce este minunat este că acolo poți întâlni oameni foarte diferiți, din toate sferele sociale, de toate vârstele și din toate regiunile țării, oameni pe care altfel nu i-ai fi putut vedea stând laolaltă. De ce? Pentru că mulțimea pelerinilor este de fapt o mulțime de frați întru credință, care caută adevărul împreună. Pelerinajul șterge granițele între oameni.

În 27 mai, ne aflam în drum spre insula Evia (unde se află moaștele Sf. Ioan Rusul), unde am participat cu toții la Sfânta Liturghie și la procesiunea închinată Sfântului, în ziua lui de pomenire. Ne-am continuat drumul spre mănăstirea Cuviosului David, unde se cinstesc moaștele Cuviosului David și se află mormântul fericitului stareț Iacov Tsalikis; tot aici se află părticele din moaștele Sfinților Ciprian și Iustina, Sf. Gheorghe, Sf. Pantelimon, Sf. Trifon, Sf. Arhid. Åžtefan, Sf. Fanurie.

Continuând călătoria noastră, cu destinația Kalambaka, ne-am oprit la mănăstirea Kato-Xenia, unde se află o parte din Brâul Maicii Domnului, Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Cea Străină” dar și părticele din moaștele Sfintei Paraschevi, ale Sf. Fanurie, Sf. Pantelimon, Sf. Zenovia și Zenoviu, Sf. Gheorghe. Aici, ne-au întâmpinat două inimoase maici, Antonia și Andreea, din Moldova noastră încercată toată vara de inundații, care ne-au copleșit cu răbdarea și bunătatea lor.

Iată-ne ajunși la Kalambaka! Aici vom vizita Meteora. Este o așezare monastică, constituind cel mai important centru monastic ortodox al teritoriului grecesc, după Muntele Athos. În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină, în timp ce altele se conservă foarte bine, sunt intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Rusanou și altele). Pentru mărturia ei creștină, istorică, arhitectonică, în general artistică și geologică, zona este recunoscută ca una care trebuie să se păstreze și ca monument ocrotit de către UNESCO și de către alte organisme internaționale. Mănăstirile sunt construite pe piscurile stâncoase, la peste 300 m deasupra văii râului Pinios, fiind înconjurate de hău. Peisajul sălbatic pare rupt de realitate, iar din acest loc parcă pleci purificat și plin de viață.

După fiecare curbă, priveliștea este tot mai spectaculoasă, iar mănăstirile se înșiră de-o parte și de alta a șoselei, până pe cel mai înalt platou, unde, la altitudinea de 613 m, se află mănăstirea cea mai reprezentativă din tot ansamblul, cunoscută sub numele de Marele Meteor (sau Mănăstirea Transfigurării), cu hramul „Schimbarea la Față”. Întemeietorul ei a fost un călugăr venit de la Muntele Athos - Atanasie Meteoritul.

Salonic, al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș din regiunea greacă Macedonia, găzduiește multe și minunate biserici. Aici am trecut, rând pe rând, și ne-am închinat în bisericile Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir (unde se află moaștele Sf. Dimitrie și ale Sfintei Anisia), Sf. Gheorghe (cea mai veche biserică creștină din Grecia), Sf. Sofia (unde se află moaștele Sf. Vasile cel Nou), Catedrala Mitropoliei (unde se afla moaștele Sf. Grigorie Palama), dar am vizitat și faleza și centrul istoric cu Turnul Alb.

29 mai. Mult așteptata zi a croazierei în jurul Sfântului Munte Athos, numit pe bună dreptate Grădina Maicii Domnului. Despre încreștinarea Sfântului Munte se păstrează din tradiție următoarele date: după Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Sfinții Apostoli, împreună cu Maica Domnului, au aruncat sorți să vadă ce parte a pământului li se va încredința pentru propovăduirea Evangheliei. Sorții Maicii Domnului au căzut să meargă pe pământul Ivirului, care acum se numește Georgia. Preasfânta s-a bucurat și se pregătea pentru plecare, dar i s-a arătat îngerul Domnului și i-a zis să nu se depărteze de Ierusalim, că țara ce i-a căzut se va lumina mai târziu, iar acum să primească îngrijirea altui pământ, pe care i-l va arăta Domnul. Astfel, Maica Domnului a rămas în Ierusalim în casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfântul Apostol Ioan.

Plecarea ei a fost în felul următor: Lazăr, care a fost înviat de Mântuitorul Hristos a patra zi, se afla în insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfântul Apostol Varnava. Fiind deci în Cipru, a dorit din tot sufletul s-o vadă pe Maica Domnului, dar ezita să meargă în Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care căutau să-l omoare. Așa că i-a scris Preasfintei Fecioare, rugând-o să vină în insula Cipru. Maica Domnului a răspuns că va veni, dar să-i trimită o corabie.

Când Maica Domnului împreună cu Sfântul Apostol Ioan călătoreau spre insula Cipru, din rânduiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtună pe mare și corabia a fost dusă în apropierea Muntelui Atonului.

Văzând frumusețea locului, Preasfânta Fecioară a cerut Fiului ei să-i dăruiască acest munte, ca să-l aibă ca moștenire. Atunci, s-a auzit un glas zicând: „Primește acest loc ca moștenire și în el își vor afla scăparea toți care vor să se mântuiască”.

În acest moment acolo sunt în jur de 2500 de călugări. Numărul mănăstirilor este stabilit la 20, iar a schiturilor la 12. Numărul chiliilor nu se știe exact, deoarece au fost foarte multe părăsite și s-au dărâmat. Cele 20 de mănăstiri, în ordinea după care sunt așezate în catalogul mănăstirilor atonite, sunt următoarele: Marea Lavră, Vatopedu, Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Cutlumuș, Pantocrator, Xeropotamu, Zografu, Dohiariu, Caracalu, Filoteu, Simonopetra, Sfântul Pavel, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Sfântul Pantelimon (Russikon) și Constamonitu.

De aici, am trecut pe uscat și am vizitat „mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul” – Suroti (unde se află mormântul părintelui Paisie Aghioritul și moaștele Sf. Arsenie Capadocianul), mănăstirea închinată Sf. Anastasia Farmakolitrias (vindecătoarea de otravă), ambele în apropiere de Salonic, mănăstirea „Buna-Vestire” din Ormilia și am participat la Sfânta Liturghie în biserica „Sf. Pantelimon” din localitatea Vatopedi, vecină cu Ormilia, și izvorul de lângă paraclisul închinat Sfintei Paraschevi, vindecătoarea de ochi, din Valea Tembi.

31 mai. Oprire în Insula Corfu. Capitala insulei, oraș medieval, este și principalul port și cel mai mare oraș din Insulele Ionice, având aproximativ 30000 de locuitori. În același timp este și un oraș modern, frumos și primitor, stilul arhitectural fiind un amestec straniu de influențe siciliene, venețiene, franceze și engleze, mărturii a tot atâtea dominații străine, care s-au împletit cu tradițiile și tehnicile locale. Un stil arhitectural unic, aducând și mai mult farmec localității. S-au păstrat foarte bine clădiri și vile vechi, elegante, palatele ce altădată erau proprietatea unor familii înstărite, piețele amenajate în manieră franceză sau fortărețele, care în trecut apărau insula de atacuri.

Dar cel mai prețios odor sunt bisericile cu sfintele moaște. Aici odihnesc Sfântul Ierarh Spiridon (sec. IV) și Sfânta Împărăteasă Teodora (sec. IX), cu trupurile intregi, neputrezite, pline de bună-mireasmă. Ce duh și ce bucurie. Ce atmosferă minunată, ce simțăminte în prezența lor. Tot în Corfu, ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, datând din secolul al XIII-lea, din mănăstirea Paleocastritsa.

Urmăm cu acrivie itinerariul propus și mergem spre Patras, în sud, al treilea oraș ca mărime din Grecia. Numit „poarta occidentală a Greciei”, Patrasul este un centru comercial internațional, în timp ce portul său foarte animat reprezintă punctul ce comunică cu Italia și, într-adevăr, cu restul Europei Occidentale. Orașul cu două universități de stat și un Institut tehnologic, are o mare comunitate studențească, fiind un important centru științific, cu rezultate notabile în domeniul educației tehnice.

Aici avem o întâlnire importantă, cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României și al românilor de pretutindeni. În impresionanta catedrală mitropolitană din Patras stau de veghe cinstitul cap al Sfântului Andrei și crucea, în formă de X, pe care acesta fost răstignit.

În drum spre Atena, aflată la peste 200 km de Patras, ne-am „odihnit” sufletele în două prea-frumoase mănăstiri: a Sfântului Patapie (sfânt din secolul al V-lea, cu moaștele întregi) și a sfântului Gherasim, loc în care este înălțată o minunată biserică construită în inconfundabilul și inegalabilul stil bizantin.

Frumoase locuri. Peste 20 de biserici și mănăstiri. De neuitat clipe.

Pelerinajul a fost legat dintotdeauna de ideea de călătorie, de străbatere a timpului și a spațiului. Atunci când au început să fie practicate primele pelerinaje, în secolele IV și V, cuvântul și conceptul de „turism” nu existau încă. Turismul este o invenție modernă, a omului de astăzi, prea obosit și chinuit de grijile lumești ale vieții.

Fii și tu, cititorule, pelerin! Măcar o dată în viață! Nu trebuie să ai neapărat mulți bani pentru a pleca în pelerinaj. Trebuie să ai dorință, dragoste și hotărâre. Cu bine!

Presbitera Gina Cimpoca