Tabăra de tradiție și spiritualitate ortodoxă de la Tismana de anul acesta a fost cu adevărat deosebită. Nu neapărat din cauza numărului relativ mare de participanți; nici pentru că iar s‑au întâlnit acolo copii din parohiile românești din străinătate cu copii care trăiesc în România; și nici pentru că, datorită dărniciei credincioșilor din parohia Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva, de la Paris, cărora li s‑au adăugat alți oameni cu inimă mare, doisprezece copii săraci de la Glodeanu1 au putut să trăiască câteva zile departe de griji și de sărăcie. A fost o combinație de toate acestea, au fost dăruirea animatorilor, bucuria copiilor, căutările adolescenților, comunicarea și comuniunea. Nu a fost ușor, căci atunci când îndrumi și ai grijă de șaizeci de copii, din care jumătate intrați deja în adolescență, e imposibil să nu apară dificultăți, mici supărări sau conflicte: „de ce cei mai mici să se culce mai devreme decât cei mari?”, „de ce nu au voie băieții să meargă în camere la fete?”, „de ce să vorbim la telefon doar între 8 și 10 seara?”, etc. Răspunsurile s‑au făcut înțelese pe furiș: în liniștea care se așternea în cameră atunci când vreun animator citea povești; în bucuria curată care nu are nevoie să se ascundă; atunci când, în lipsa telefoanelor și a laptopurilor, copiii și‑au redescoperit creativitatea și s‑au deschis unii către alții; când, culcați în iarbă, au privit cerul înstelat... Să‑i lăsăm pe ei să ne povestească...    

Este o dimineață frumoasă și caldă. Razele soarelui îmi bat în geam și mă întreabă vesele: „Încă nu te‑ai trezit?”. Dar eu sunt sculată de mult. Spălată, îmbrăcată și pieptănată, cu rucsăcelul în spate și valijoara în mână, aștept nerăbdătoare, alături de verișoara mea, să plec în tabără.

Îmi iau „La revedere!” de la părinți, apoi mă urc în autocar. În timp ce acesta pornește, le fac cu mâna zâmbind.

Ajung în tabără. Aici aventura mea la Tismana începe. Împreună cu verișoara mea, urcăm spre camera noastră. 

Ne cunoaștem colegele de cameră, schimbăm impresii și ne împărtășim emoțiile.

Apoi urmează... deschiderea taberei, descoperirea atelierelor, urcușul spre Cioclovina, plimbarea pe Dunăre, bătaia cu apă și... timpul a zburat.

În ultima seară ne strângem cu toții, tăcuți, în jurul focului de tabără, gândindu‑ne la toate aventurile prin care am trecut.

Mi‑a plăcut foarte mult în tabără și cred că a fost ceva foarte interesant, amuzant, dar și educativ. Am învățat să ne organizăm și am testat pe pielea noastră cum e să iei decizii singur. Mi‑ar plăcea să revin aici și la anul.

Mi‑e dor de drumețiile pe care le‑am făcut pe munte sau de plimbarea pe Dunăre cu barca. La atelierul de design am învățat să fac brățări din mărgele și bijuterii din pastă Fimo. La atelierul de origami am învățat să fac din hârtie nuferi, avioane, fluturi, bărci și trandafiri. 

Toți ne‑am înțeles bine și am putut să participăm la activități împreună. Această tabără m‑a ajutat să descopăr alți oameni și să îmi petrec timpul cu ei. M‑am simțit minunat, ca într‑o mare și binecuvântată familie, când spuneam rugăciunile de dinainte și după masă și aș vrea ca vara următoare să ne întâlnim din nou. 

Aș vrea să le mulțumesc maicii Ioana, Biancăi, Mădălinei și celorlalți pentru că au avut grijă de noi, au fost amabili, prietenoși și ne‑au ajutat tot timpul. Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

Diana Irimia, 10 ani

A fost prima mea tabără și ar fi trebuit să îmi fie teamă la început, dar nu mi‑a fost. Am întâlnit o mulțime de copii care au devenit prietenii mei, cu unii din ei țin legătura și după tabără.

Cel mai mult mi‑au plăcut excursiile, care au fost foarte interesante și educative: am învățat despre bisericile și schiturile de acolo, despre păstrăvi și despre grota „Veterani”. Am participat la tot felul de activități distractive; cel mai mult mi‑au plăcut bătaia cu apă și vânătoarea de comori.

Mi‑ar fi plăcut să particip la activitățile pe care le făceau adolescenții, dar o să mai merg în tabăra aceasta și atunci când o să fiu destul de mare pentru asta.

Aș vrea să vin și la anul pentru că a fost foarte frumos.

Impresia mea despre tabără a fost pozitivă pentru că am fost bine organizați de‑a lungul întregii tabere, am făcut multe excursii și ateliere foarte interesante, mi‑am făcut mulți prieteni noi, dar m‑am și revăzut cu alții.

Vreau să vă adresez mulțumirile mele ca mămică pentru calitatea primirii, acompanierii și atenției acordate de‑a lungul celor douăsprezece zile la Tismana și șansei de învățăminte umane și sociale datorate taberei. Clara s‑a întors foarte mulțumită, cu o română din nou ameliorată, cu o prezență continuată „normal” în Biserică și cu învățăminte noi și preocupări noi pe care eu, ca mamă, le apreciez mult; de exemplu greutatea vieții unora dintre copii, despre care Clara mi‑a vorbit foarte mult, tristă sincer pentru ei! E chiar interesată de cum ar putea să‑i ajute... O atitudine pe care o consider pozitivă, atât de utilă creșterii lor sănătoase aici, într‑o situație privilegiată în raport cu mulți alți copii ai lumii, despre care nu au prea multe ocazii să‑și dea seama că există decât cu acest tip de tabără.

Mă bucur tare mult că putem scrie impresii despre tabără pentru că mă gândesc că fiecare are ceva frumos de spus și ne va fi foarte greu să vă spunem toate impresiile bune pentru că sunt atâtea, încât nu știi de unde să începi.

Eu, personal, dintre toți anii în care am fost (am mai fost acum 3 ani și acum 4 ani), anul acesta cred că a fost cel mai frumos, din toate punctele de vedere. În primul rând, atmosfera: eu, venind din Spania, nu prea găsesc atmosfere așa prietenoase, pentru că acolo îți ia o săptămână să‑ți faci prieteni, în timp ce aici din prima zi m‑am împrietenit cu toți copiii și animatorii, de parcă îi cunoșteam de‑o viață. În al doilea rând, programul: mi‑a plăcut faptul că dimineața, seara și înainte și după mese făceam rugăciune și că totuși aveam și foarte mult timp liber. Mi‑a plăcut faptul că animatorii se apropiau foarte mult de noi, se crea o atmosferă de familie și glumeau cu noi ca și când am fi fost prieteni vechi, nu animator și participant. 

Bătaia cu apă, mersul pe munte și excursia pe Dunăre: cele mai faine zile din tabără. Nu am ce să comentez, pentru că totul a fost minunat în zilele acestea și mi‑ar trebui zece pagini ca să le descriu. 

Mâncarea în general a fost bună, dar trebuia să fie mai inventiv, adică să nu ne dea aceeași mâncare de două ori (cu excepția mămăligii cu brânză și smântână, pe care puteau să ne‑o dea și de o sută de ori). 

Atelierele: cel de comunicare cred că a fost o idee genială pentru noi, cei mari. Poate un pic cam lung, dar nu contează. Muzica a fost cea mai tare. La dans cred că trebuia ca un animator care să știe pașii să stea în fața liniei și altul în spate, ca să vedem toți, dar a fost drăguț și la dans.

Åži nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc lui Benedict, Ana, Bianca, Adriana, Maica Teodosia, Cătalin, George, Gabi, Bogdan și părintelui pentru că v‑ați apropiat foarte mult de noi și de cei mici, ați știut când să ne faceți să râdem, dar și când să vă opriți și să respectați regulile. Le mulțumesc și celorlalți animatori, chiar dacă nu am avut foarte mult de‑a face cu ei și chiar dacă cu unii am avut mici neînțelegeri (adevărul e că ați fost un picuțel cam stricți anul acesta).

Cu toții am vrea să vă propunem o tabără de iarnă la Tismana (sau Neamț, dacă vă vine mai bine acolo). Åžtim că pentru asta vă trebuie fonduri, dar în același timp știm că ne‑ați face suuuuppppeeeerrr fericiți dacă măcar la anul veți face o tabără de iarnă. Si încă două rugăminți: să faceți tabăra de vară în august și să fie de două săptămâni, nu de 12 zile, pentru că două zile contează pentru noi! 

Sper că am reușit să vă transmit puține dintre impresiile frumoase cu care m‑am întors de la minunata tabără Tismana. Multumesc din tot sufletul pentru tot!

Note: