Trăia odată un fermier care cultiva porumb de bună calitate, porumb cu care câştiga mereu la concursurile pe teme agricole. În fiecare an intra în competiţie şi câştiga marele premiu.

Într‑un an, un reporter de la un ziar local i‑a cerut un interviu şi aşa a învăţat ceva interesant despre cum îşi creştea fermierul porumbul câştigător... Reporterul a descoperit că fermierul împărţea din porumbul lui de calitate şi fermierilor vecini.

– Cum de împarţi seminţe din porumbul tău cu fermierii vecini? Doar şi ei participă în fiecare an la concurs şi te‑ar putea întrece, îl întrebă reporterul.

– Păi cum, nu ştii? răspunse fermierul. Vântul împrăştie polenul porumbului. În cazul în care vecinii mei cresc porumb de calitate inferioară, polenizarea încrucişată va degrada în mod constant calitatea porumbului crescut de mine. Dacă doresc să am porumb bun, atunci trebuie ca şi vecinii mei să aibă porumb de calitate!

Fermierul nostru este conştient de faptul că în viaţă toate lucrurile sunt legate între ele. Porumbul cultivat de el nu poate deveni mai bun decât dacă şi cel al vecinilor devine mai bun.

La fel este şi în viaţa noastră. Cei care doresc să aibă pace, trebuie să aibă vecini în pace. Cei care doresc o viaţă bună, trebuie să îi ajute şi pe alţii să aibă o viaţă bună. Pentru că valoarea unei vieţi este măsurată prin vieţile pe care le influenţează. Iar cei ce doresc să fie fericiţi trebuie să îi ajute şi pe ceilalţi să îşi găsească fericirea, pentru că bunăstarea fiecăruia este strâns legată de bunăstarea celorlalţi.

SĂ ÎNVĂȚĂM UN CÂNTEC!