Trăia odată un fermier care cultiva porumb de bună calitate, porumb cu care câștiga mereu la concursurile pe teme agricole. În fiecare an intra în competiție și câștiga marele premiu.

Într‑un an, un reporter de la un ziar local i‑a cerut un interviu și așa a învățat ceva interesant despre cum își creștea fermierul porumbul câștigător... Reporterul a descoperit că fermierul împărțea din porumbul lui de calitate și fermierilor vecini.

– Cum de împarți semințe din porumbul tău cu fermierii vecini? Doar și ei participă în fiecare an la concurs și te‑ar putea întrece, îl întrebă reporterul.

– Păi cum, nu știi? răspunse fermierul. Vântul împrăștie polenul porumbului. În cazul în care vecinii mei cresc porumb de calitate inferioară, polenizarea încrucișată va degrada în mod constant calitatea porumbului crescut de mine. Dacă doresc să am porumb bun, atunci trebuie ca și vecinii mei să aibă porumb de calitate!

Fermierul nostru este conștient de faptul că în viață toate lucrurile sunt legate între ele. Porumbul cultivat de el nu poate deveni mai bun decât dacă și cel al vecinilor devine mai bun.

La fel este și în viața noastră. Cei care doresc să aibă pace, trebuie să aibă vecini în pace. Cei care doresc o viață bună, trebuie să îi ajute și pe alții să aibă o viață bună. Pentru că valoarea unei vieți este măsurată prin viețile pe care le influențează. Iar cei ce doresc să fie fericiți trebuie să îi ajute și pe ceilalți să își găsească fericirea, pentru că bunăstarea fiecăruia este strâns legată de bunăstarea celorlalți.

SÄ‚ ÎNVĂȚĂM UN CÂNTEC!