Ce am vrut să spun în conferinţă?

Că avem nevoie să fim fericiţi, pentru că scopul aducerii noastre la existenţă este fericirea. Nu vom afla fericirea până ce nu vom şti cum ne‑a creat Dumnezeu, cum am căzut şi am ajuns robi păcatului şi în ce constă darul mântuirii pe care Dumnezeu ni‑l oferă în Biserica Lui.   

Că Dumnezeu Îşi varsă întreaga iubire în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă prin Sfintele Taine ale Bisericii.  

Că nu ne putem bucura de darurile lui Dumnezeu dacă nu aflăm în ce constau ele, cum se dobândesc şi dacă nu învăţăm să le păstrăm şi cultivăm în viaţa de zi cu zi. 

Că noi putem trăi fără să cunoaştem această comoară din Biserică şi din noi înşine pentru că lumea aceasta ne‑a învăţat să ne îndreptăm atenţia în afară şi să poftim lucruri efemere în loc să dorim Bucuria Sfântă adusă de Domnul prin Crucea şi Învierea Sa. Fugim cu nepăsare de Darul la Care ne cheamă Dumnezeu în fiecare Sfântă Liturghie: „Cu frică şi cutremur să vă apropiaţi!”... 

Că suferim şi ne chinuim, pe noi înşine şi unii pe alţii, şi căutăm leacuri şi terapii la multele noastre traume fără să înţelegem că singura şi adevărata noastră traumă este despărţirea de Dumnezeu şi moartea duhovnicească, amorţirea duhului nostru, a puterii prin care primim prezenţa şi darurile lui Dumnezeu. Şi nu putem să ne trezim pentru că Îl căutăm şi dorim pe Dumnezeu pentru trup şi suflet (psihic). Mulţi dintre noi nici nu ştim că avem duh.  

Că ne putem opri şi trezi încetând să mai umblăm „după trup, ci după Duh”, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel. 

Pentru aceasta e nevoie să învăţăm limbajul tăcerii, ca să auzim cum „Duhul Sfânt mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 16). 

Fără ascultarea în tăcere a acestei şoapte de iubire a Lui Dumnezeu în Duhul nostru nu putem ieşi din viaţa trăită ca deşertăciune sau ca blestem.  

Am încercat să arăt că ce avem de făcut e simplu şi la îndemâna oricui.

Nu ştiu cât am reuşit. Domnul ştie. Al Lui este darul, a Lui chemarea celor ce caută, a Lui trezirea celor ce au urechi să audă, a Lui Slava în veci. Amin!

Cu rugăciune şi dragoste, 

Maica Siluana