Într-o după amiază de decembrie 2010, în micul paraclis amenajat într-o casă dintr-o suburbie a Madridului — unde Episcopia îşi are temporar sediul — se aud cântând la sluj­ba vecerniei mai multe voci ca de obicei. Câteva maici de la Mănăstirea Cârnu (jud. Buzău), aflate într-o în vizită de câteva zile la parohia din Cuenca, au trecut să-l colinde pe Preasfinţitul Timotei şi pe vieţuitorii de la Episcopie. Ajungând tocmai la timp pentru vecernie, s-au alăturat la strană celor „de-ai casei” (între care şi Maica Iosefina, venită în Spania de la aceeaşi mănăstire). Astfel a în­ceput seria colindătorilor, care avea să conti­nue aproape în fiecare zi, până după sărbă­toarea Naşterii Domnului.

   Grupul din Zaragoza, format în jurul ti­nerilor din Nepsis, colindă şi apoi profită de întâlnirea cu episcopul lor ca să vorbească şidespre organizarea Congresului Nepsis pe Mitropolie (care în 2011 se va desfăşura în Spania). Copiii din Cuenca par nişte spiriduşi sosiţi ştrengăreşte la oră târzie — căci au tre­buit să-şi aştepte părinţii să iasă de la lucru- iar cei din San Sebastian de los Reyes sunt acompaniaţi la acordeon de Părintele Alexandru, preotul lor paroh. De la Getafe so­seşte „trupa” de consilieri, împreună cu cel care a format parohia, Ieromonahul Nicodim; cu toţii se aştern la o discuţie despre Împăr­tăşanie cu Preasfinţitul. Cu o zi înainte de ajunul Crăciunului îşi fac apariţia şi „vecinii” din Alcala de Henares (parohia cea mai apro­piată de sediul Episcopiei) la a căror colindă se adaugă şi câţiva „rătăciţi” tocmai de la Belfast şi Bordeaux.

   Cei mai mulţi „colindători”, de toate vâr­stele, sosesc însă în seara de Ajun, pentru a participa la Sfânta Liturghie pe care o slujeş­te chiar Preasfinţitul Timotei, la miezul nop­ţii. Lumină de lumânări, bucurie lină, rugă­ciune - în română, franceză şi spaniolă. Hristos, prezent oriunde doi sau trei sunt adu­naţi în numele Său, se face om ca şi noi şi ni se dăruieşte în Sfânta Cuminecătură. Uităm de necazuri şi de griji. Pace. Preasfinţitul ne mărturiseşte că a ales Naşterea Domnului ca şi hram pentru paraclis tocmai pentru a fi acasă de această sărbătoare, ca să se bucure împreună cu „familia” credincioşilor din epar­hia sa. În cuvântul său îi îndeamnă pe părinţi să-i împrietenească pe copiii lor cu pruncul Iisus. Colinde şi binecuvântări. Apoi agapa şi bucuria Crăciunului împărtăşită de toţi: Maica Serafima - mulţumită că nimeni n-a observat că bradul n-are vârf - aduce cozonacul; Preasfinţitul şi Părintele Emanuel - proas­păt hirotesit protosinghel - toarnă în pahare vinul fiert; noi, colindătorii, suntem respon­sabili cu voia bună, care durează până spre dimineaţă, când fiecare se retrage pe la casa (sau chilia) sa.

   Însă ziua de Crăciun nu s-a terminat. După amiază e rândul copiilor din Alcala la colindat. După ce termină, ies la joacă în cur­te, unde sunt întrerupţi - doar momentan - de vocile puternice ale corului de bărbaţi din Arganda del Rey. Iar seara se lasă în acordul cântului celor din Guadalajara.

   Astăzi S-a născut Hristos, Mesia chip lu­minos...

A consemnat Bogdan Grecu