Încerc să-mi amintesc când am aflat prima dată de existența lui Moș Nicolae, însă nu reușesc... Eram prea mică, de vârstă fragedă, știu doar că îi scriam scrisori pe diferite foi colorate, cu creioane și carioci și-i desenam chipul așa cum mi-l imaginam eu la acea vreme. Nu l-am văzut niciodată, în schimb trecea în fiecare an, indiferent de cât de bogat sau sărac era, indiferent de faptele mele, el venea. Sincer, mi-e dor de emoția teribilă cu care îmi pregăteam ghetuțele, de gustul dulce al dorințelor secrete din noaptea lui, de așteptarea copilărească, de gândul ușor vinovat, de mărturisirile ce le făceam în dreptul icoanei a unor păcate fără de păcat, spuse de o copilă inocentă și naivă, emoțiile cu care mă pregăteam și le strângeam într-o singură dorintă pe care doar lui i-o spuneam... Åži venea... Venea în fiecare an dar nu mă copleșea de cadouri.
O să mă întrebați de ce nu l-am ales pe Moș Crăciun să-i cer lui mulțime de cadouri, poate că el era mai bogat. Nu-mi dădeam seama atunci dar acum văd cum, sub ochii noștri, înlocuim un sfânt ocrotitor al copiilor și al lumii, cu o imagine fabricată în laboratoarele americane Coca-Cola, un bătrân în costum roșu care se bucură de licoarea răcoritoare și se lăfaie în spoturi publicitare aducătoare de mulți bani.
Înaintăm în vârstă, creștem și odată cu noi cresc și pretențiile; nu mai așteptăm un Moș Nicolae al bomboanelor și jucăriilor, nu-i mai scriem lui așa cum o făceam altă dată; la vârsta asta tinzi să nu mai crezi în el... Acum îl așteptăm pe MoșCrăciun sperând că el va fi mult mai darnic. Uităm de copilărie prea repede și, când ajungem maturi cerem copilăria înapoi, uităm de noi, nu suntem cuminți dar toți cerem să ni se dea, însă noi nu facem nimic. Vrem cu disperare și plângem să ni se dea ce e al nostru!
Ne plictisim de noi, vrem să fim oameni mari, ne gândim cum să facem bani, ne pierdem sănătatea în a face bani cu orice preț apoi cerem celui de Sus sănătatea. Ridicăm ochii spre Cer doar ca să știm dacă trebuie să ne luăm umbrelele cu noi... Cu toții muncim, însă muncim doar fizic iar răsplata e aceeași.
Lui Moș Nicolae nu trebuie să-i oferi nimic, nici promisiuni, nici poezii învățate pe de rost; e suficient să te gândești la el, să-ți pui o dorintă, săi te închini lui. E mai viu și mai real decât oricare moș coborât pe hornul casei sau teleportat într-o sanie cu reni. Sărbătoarea lui e simplă și smerită, nu se măsoară în puzderia de cadouri, în jucării sofisticate sau în haine de firmă, ajunge doar un gest, o mângâiere, o felie de cozonac aburind...
Sfântul nu se vede, nu se arată, el lucrează în ascuns, el e protectorul casei, a tot ceea ce înseamnă frumos, inocent. Nu-i trebuie reclame în oferte promoționale prin magazine, nu e folosit în afaceri profitabile, lui îi stă bine acolo unde e. Discret și refugiat pe peretele unei biserici, el luminează o lume întreagă și e prezent mereu la orice vârstă. De ce Moș Crăciun nu-și continuă afacerea și vara pe sticlele de Coca-Cola? Sau primăvara, toamna? Doar iarna... la promoție, pentru o zi. L-aș numi gestionar al fericirilor de o zi...
E limpede că toți avem undeva, înăuntrul nostru, un suflet de copil. într-un final, nu contează vârsta, e doar o cifră aparentă în buletin, important este pe cine luăm ca protector al sufletului nostru de copil. Așadar, trebuie să învățăm să ne curătăm nu numai ghetuțele ci și sufletele, căci darul lui Moș Nicolae este în primul rând o rază de sperantă, de bucurie și de credință în Dumnezeu.
Doamne binecuvintează-ne pe toți iar azi, îndeosebi, pe cei ce poartă numele Sfântului Nicolae!
Alina Zara, Paris

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team