Discursuri, scrieri pe pereți, un climat de neîncredere și de teamă păreau că au ridicat un zid între cele două comunități care trăiseră mereu în pace și frăție.

Comunitatea noastră catolică, Sfânta Cruce, se află în același cartier cu biserica Sfântul Alò, în care se întâlnește la rugăciune comunitatea ortodoxă românească. Acea crimă odioasă ne-a pus pe gânduri mai ales datorită faptului că întrețineam, de multă vreme, relații solide de prietenie cu mulți români: unii dintre aceștia fuseseră găzduiți în casa noastră de oaspeți pentru persoanele aflate în situații dificile, alții erau ajutați în mod constant de parohie, care distribuie alimente și îmbrăcăminte celor aflați în nevoi. Iar duminica ne salutam mereu cu părintele Vasile, parohul ortodox român și cu mulți creștini români, atunci când fiecare ne îndreptam spre propria biserică pentru săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, biserici aflate la câțiva pași una de cealaltă.

Nu puteam fi de acord ca răul să creeze o ruptură atât de nedreaptă și de detestabilă între ucenicii aceluiași Hristos și locuitorii aceluiași oraș, uniți în încercarea comună de a construi un viitor mai bun pentru sine și propriile familii.

Atunci am hotărât să facem un gest care să arate întregului oraș că niciun zid nu poate să-i despartă pe frați de frați, căci Trupul și Sângele lui Hristos, sfințit și cinstit în bisericile noastre surori ne unește în unicul trup mistic al fiilor lui Dumnezeu.

În acord cu părintele Vasile am săvârșit Dumnezeiasca Liturghie fiecare în propria biserică, iar apoi comunitatea catolică din parohia Sfânta Cruce a mers în procesiune către biserica Sfântul Alò, pentru a încheia împreună slujba cu frații ortodocși prin binecuvântarea dată împreună de preoții parohi ai celor două comunități.

În cuvinte simple dar mai ales prin prezența noastră plină de dragoste, am vrut să mărturisim că nimic nu poate să-i despartă pe ucenicii lui Hristos, precum și că nicio campanie de ură și rasism nu poate șterge stima și afecțiunea pe care și-o poartă cetățenii cinstiți ai orașului nostru, Terni.

Mica procesiune precedată de Sfânta Cruce și de copiii de la cateheză a fost o punte solidă de iubire și rugăciune care a surpat orice zid de despărțire între comunitățile Sfânta Cruce și Sfântul Alò, căci toți suntem poporul lui Dumnezeu.

don Roberto Cherubini
Paroh al parohiei Sfânta Cruce
www.santacroceterni.blogspot.com

Spre sfârșitul lui 2007, după crima unui cetățean român de etnie romă care a ucis o femeie italiancă la Roma („celebrul” caz Mailat), toată Italia părea să fie împotriva românilor.

Duminică, 12 noiembrie, Don Roberto, însoțit de un alt preot catolic și de toți credincioșii din parohia lor, îmbrăcați în veșminte, cu Sfânta Evanghelie și prapori, la sfârșitul propriei Liturghii, au venit în biserica noastră - care se află la aproximativ 500 de metri de a lor - ca să ne încurajeze și să ne susțină în situația dificilă și rușinoasă în care noi fuseserăm aduși din cauza incidentului menționat. Credincioșii italieni s-au îmbrățișat cu ai noștri, iar Don Roberto a ținut un cuvânt de încurajare pentru noi toți, spunând ca au venit la noi ca să ne asigure că ei nu ne consideră pe toți delicvenți sau oameni de mâna a doua, cum o parte a presei italiene susținea ci că, pentru ei, noi suntem frați întru Hristos, cei care avem grijă de copiii și bătrânii lor și că suntem o bogăție pentru orașul care ne-a primit.

Ca semn al acestei considerații ne-au oferit, cu acea ocazie, un medalion cu mai multe sfinte moaște de Sfinți Martiri: Sfântul Åžtefan, Sfântul Lavrentie, Sfântul Longhin, Sfântul Marcel și Sfântul Mansuet. Acum aceste sfinte moaște se găsesc în biserică, sub un baldachin sculptat în stejar, alături de altele aduse din România: Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Mihail Mărturisitorul, Sfântul Mucenic Mina, Sfinții Mucenici din Sinai și Rait și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

Pr. Vasile Andreca, Terni