Cu ocazia unei vizite a părintelui Lev Gillet la Strasbourg pentru a săvârÅŸi Dumnezeiasca liturghie pentru tinerii ruÅŸi din acest oraÅŸ, are loc mirungerea Elisabetei după rânduiala ortodoxă, la data de 13 decembrie 1929. Nevrând să săvârÅŸească această taină în templul luteran care îi este este pus la dispoziÅ£ie pentru sfintele slujbe, părintele Lev slujeÅŸte într-o cămăruÅ£ă studenÅ£ească. Locatarul ei este veriÅŸorul lui Evgraf Kovalevsky, pe nume Andrei Behr, un tânăr emigrat pe care părintele Lev îl cunoaÅŸte bine. Acest student la chimie, născut în Rusia în 1909 ÅŸi emigrat la Nisa la RevoluÅ£ie, va fi mai târziu soÅ£ul lui Liselotte. RelaÅ£ia lor, prietenească mai intâi, devine din ce în ce mai apropiată, astfel că cei doi se vor logodi la sfârÅŸitul verii anului 1931.

Intrarea Elisabetei în Biserica ortodoxă nu e nicicum o ruptură : în aceÅŸti ani de efervescenÅ£ă teologică, se conturează miÅŸcarea de apropiere a Bisericilor ÅŸi se pun bazele unui dialog profund pentru a aduce la lumină punÅ£ile dintre TradiÅ£ii, pentru a reveni la esenÅ£a mesajului evanghelic. Din această perspectivă, Elisabeth nu va tăgădui nicicând bogăÅ£ia pe care a primit-o în Biserica luterană, intrarea în comuniunea Bisericii ortodoxe fiind pentru ea o continuitate în drumul ei către Domnul.

De acum Liselotte doreÅŸte să cerceteze în profunzime TradiÅ£ia ortodoxă pe care a îmbrăÅ£iÅŸat-o, cu precădere trăirea rusească a ortodoxiei care o va fascina dintotdeauna. Sfătuită de părintele Lev, precum ÅŸi de un teolog întâlnit la parohia francofonă, profesorul Fédotov, specialist în hagiologie, stundenta alege ca temă a lucrării sale de licenÅ£ă sfinÅ£enia rusă. ObÅ£ine o bursă care îi permite să plece un semestru pentru a-ÅŸi continua cercetările în Germania, Å£ară pe care o consideră ca fiind a sa din cauza originilor ei alsaciene.

În toamna anului 1931, Liselotte se stabileÅŸte la Berlin, în timp ce logodnicul ei Andrei merge la Bastia, în Corsica, pentru a-ÅŸi efectua serviciul militar. Cei doi tineri îÅŸi scriu din abundenÅ£ă, iar Liselotte îi povesteÅŸte cum evoluează cercetările ei : „Voi încerca, plecând de la un studiu istoric al sfinÅ£ulor ruÅŸi de-a lungul secolelor, să desprind idealul spre care tindeau cu toÅ£ii, ideea profundă care creează unitatea vieÅ£ilor lor. » Studenta analizează cu această ocazie marile modele de sfinÅ£enie specifice Rusiei : sfinÅ£ii martiri, bătrânii, nebunii în Hristos. Toate acestea se vor regăsi în prima carte a Elisabetei, care vede lumina tiparului după cel de-al doilea război mondial sub titlul Rugăciune ÅŸi sfinÅ£enie în Biserica rusă (reeditată în colecÅ£ia Spiritualitate orientală nr 33, 1982).

Scrisorile către Andrei dezvăluie ÅŸi situaÅ£ia îngrijorătoare a Germaniei în care se află Liselotte în iarna anului 1931 : situaÅ£ie economică grea, muncitorii în ÅŸomaj, comunismul câÅŸtigă teren, precum ÅŸi ura răzbunătoare împotriva FranÅ£ei... Tânăra aslaciană, care simte că aparÅ£ine ambelor Å£ări, urmăreÅŸte cu teamă creÅŸterea ostilităÅ£ilor ÅŸi se implică în cantinele populare care vin în ajutorul celor sărmani.

În martie 1932 se încheie semestrul petrecut la Berlin ÅŸi Elisabeth se întoarce în oraÅŸul ei natal. Urmează obÅ£inerea diplomei ÅŸi logodna cu Andrei. Cu diploma de licenÅ£ă în buzunar, tânăra se întreabă : ce va face acum?

Olga Lossky
(Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)