Alături de ierarhii eparhiei noastre au slujit preacuviosul părinte protosinghel Macarie Bărgăvanu, secretar eparhial și eclesiarh al catedralei episcopale, preacuviosul părinte Arsenie Baltă, preot slujitor al mănăstirii, și părintele ierodiacon Casian Nemet. Răspunsurile liturgice au fost date de obștea mănăstirii, condusă de preacuvioasa maică Timoteia Țerea, stareța mănăstirii.

Cuvântul de învățătură din această zi de sărbătoare a fost rostit de Preasfințitul Părinte Timotei. Ierarhul a atras atenția asupra faptului că în centrul preocupărilor noastre sărbătorești din această perioadă trebuie să fie Mântuitorul Iisus Hristos. „De Crăciun, să nu uităm să-L sărbătorim pe Domnul Hristos. Curentul societății zilelor noastre este acela de a ne face să-L uităm pe Mântuitorul și să sărbătorim un fel de sărbători de iarnă.” În continuare, Preasfinția Sa a arătat că, încă de la început, de la Nașterea Domnului, cel rău a dorit să împiedice mânuirea lumii. „Cel rău, prin regele Irod, care era nelegitim, căci nu era din seminție împărătească, a încercat de la început să-L omoare pe Pruncul Iisus. Prin magii de la Răsărit vedem că și păgânii așteptau mântuirea, și ei îl așteptau pe Mântuitorul Hristos. Domnul Hristos pleacă în Egipt împreună cu dreptul Iosif și mama Sa, Sfânta Fecioară Maria, ca să reia toată traiectoria poporului iudeu. La porunca  îngerului lui Dumnezeu, după moartea lui Irod, se reîntoarce în pământul poporului Său și se stabilește la Nazaret. Fuga în Egipt nu este din frică sau din lașitate, ci pentru ca Irod să nu fie ispitit. Fuga Mântuitorului a fost înspre mântuire.” 

Preasfinția Sa a afirmat că în Sfântul și Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria și tatăl adoptiv al Mântuitorului, putem vedea mari virtuți: credința, ascultarea, bunătatea și blândețea. Despre Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, pe care îl pomenim astăzi, Preasfinția Sa a afirmat că „este cel care a revigorat viața monahală în Oltenia și a înființat mai multe mănăstiri”.