Adaugat la: 1 Ianuarie 2009 Ora: 15:14

Olivier Clément

Olivier Clément teolog francez de elită al secolului XX, s-a stins din viaţă în seara zilei de 15 ianuarie 2009, la vârsta de 87 de ani.

Funeraliile, la care au participat 7 ierarhi, dintre care 3 români (Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Serafim şi Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif), înconjuraţi de un număr impresionant de preoţi, diaconi şi credincioşi au avut loc maţi, 20 ianuarie 2009 în biserica Institutului de Teologie Saint-Serge din Paris.

Dumnezeiasca Liturghie a început la orele 10 şi a fost prezidată de Înaltpreasfinţitul Gabriel de Comane, fiind urmată de slujba înmormântării, prezidată de Înaltpreasfinţitul Emanuel, care a transmis şi mesajul de condoleanţe al Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif a citit mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Înhumarea a avut loc miercuri, 21 ianuarie, în satul Marcillargues, regiunea Héraut.

Biografie

Olivier Clément s-a născut într-o familie din sudul Franţei (Cevennes), neprimind botezul sau vreo educaţie religioasă. El s-a convertit la vârsta de 30 de ani, după o lungă căutare în sfera ateismului şi în cea a religiilor asiatice, influenţat fiind de autori ca Dostoïevski, Nicolae Berdiaev, Vladimir Lossky, al cărui elev şi prieten va deveni. Împreună cu ei descoperă gândirea Sfinţilor Părinţi şi primeşte botezul în Biserica ortodoxă.

Devenind profesor de istorie, el predă la liceul „Louis le Grand” din Paris. În paralel, timp de mai bine de treizeci şi cinci de ani, predă teologia comparată şi teologia morală la Institutul Sfântul Serghie din Paris. El va ţine de asemenea cursuri la Institutul superior de studii ecumenice, la Şcoala Catedrală din Paris şi la Centrul Sèvres.

Pe lângă lucrarea sa ca profesor, Olivier Clément a fost o persoană deosebit de angajată în viaţa şi în mărturisirea Bisericii ortodoxe din Franţa. Consultant al Comitetului inter-episcopal ortodox din Franţa din 1967 până în 1997, a fost membru al comitetului mixt de dialog teologic catolic-ortodox şi al reuniunilor bilaterale ortodocşi-protestanţi. El a inspirat lucrările „Fraternităţii ortodoxe în Europa Occidentală” de la fondarea sa la începutul anilor 1960 şi a participat activ la diferite congrese ortodoxe din Europa Occidentală care, din 1971, reunesc la fiecare trei ani ortodocşi din cele patru colţuri ale continentului, pentru a se ruga şi a medita împreună. Deseori a avut un rol capital în îndrumarea unor tineri şi mai puţin tineri, ortodocşi sau nu, care au găsit un sens al vieţii prin cuvântul pe care l-au primit de la el, prin conferinţele ecumenice, colocviile internaţionale, interviurile sale, etc.

Olivier Clément a fost interlocutorul unor mari personalităţi bisericeşti – patriarhul Athenagoras, papa Ioan-Paul al II-lea, preotul şi teologul român Dumitru Stăniloae, arhimandritul Sofronie de la mănăstirea Maldon (Marea Britanie), fratele Roger de la Taïzé, Andrea Riccardi, fondatorul comunităţii Sant’Egidio-, cu care va lega relaţii de încredere şi de prietenie.

Distincţii şi titluri

Doctor honoris causa al Universităţii Louvain-la-Neuve (Belgia), al facultăţii de teologie ortodoxă din Bucureşti, al Universităţii Sacré-Coeur din Connecticut (Statele-Unite).

În 1998, papa Ioan-Paul al II-lea i-a încredinţat compunerea omiliei pe care papa trebuia să o citească anul acela în timpul procesiunii drumului crucii de la Coliseum în Vinerea Mare.

A fost timp de mai mulţi ani preşedintele Asociaţiei scriitorilor credincioşi de limbă franceză.

Scrieri

Olivier Clément a lăsat o operă vastă cuprinzând treizeci de lucrări de teologie, de istorie a Bisericii, de spiritualitate ortodoxă, precum şi o mulţime de articole, apărute mai ales în revista „Contacts”, a cărei redacţie a condus-o din 1959.

  • Transfigurer le temps. Notes sur le temps à la lumière de la tradition orthodoxe (éd. Delachaux et Niestlé, Paris-Neuchâtel, 1959)
  • L'Église Orthodoxe ("Que sais-je ?", PUF, 1961, 6e éd. 1998)
  • Byzance et le christianisme (PUF, 1964)
  • L'Essor du christianisme oriental (PUF, 1964)
  • Dialogue avec le Patriarche Athénagoras (Fayard, 1969 ; 2e éd. 1976)
  • Questions sur l'homme (Stock, 1972)
  • L'esprit de Soljénitsyne (Stock, 1974)
  • Le Christ, Terre des vivants (Bellefontaine, 1975)
  • L'Autre Soleil. Autobiographie spirituelle (Stock, 1975)
  • Le Visageintérieur (Stock, 1978)
  • La Révolte de l'Esprit (Stock, 1979)
  • Sources : Les mystiques chrétiens des origines (Stock, 1982 et 1984 ; réédition, Desclée de Brouwer, 2008)
  • Le chant des larmes. Essai sur le repentir, suivi de la traduction du poème sur le repentir par Saint André de Crète (DDB, 1982)
  • Les visionnaires. Essai sur le dépassement du nihilisme, 1986
  • Un respect têtu, islam et christianisme (avec Mohamed Talbi), 1989
  • Orient-Occident: Deux passeurs, Vladimir Lossky et Paul Evdokimov, 1989
  • Berdiaev : un philosophe russe en France, 1991
  • Corps de mort et de gloire (DDB, 1995)
  • Taizé, un sens à la vie, 1997
  • Anachroniques, 1990
  • Trois prières. Le Notre Père, la prière au Saint-Esprit, la prière de saint Ephrem, 1993
  • Corps de mort et corps de gloire. petite introduction à une théopoétique du corps, 1995
  • Sillons de Lumière, 1990
  • Notre Père, 1995
  • Rome autrement. Un point de vue orthodoxe sur la papauté, 1996
  • La vérité vous rendra libre: Entretiens avec le patriarche oecuménique Bartholomée Ier (J.-C. Lattès - DDB, 1996)
  • Rome autrement (DDB, 1997)
  • Le Chemin de Croix à Rome, 1998
  • Le Christ est ressuscité : propos sur les fêtes chrétiennes (DDB, 2000)
  • Mémoire d'espérances, Entretiens avec Jean-Claude Noyer, 2003
  • Déracine Toi et Plante Toi Dans la Mer, 2004
  • Espace infini de liberté. Le Saint-Esprit et Marie Théotokos (éd. Anne Siglier, 2005
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni