Funeraliile, la care au participat 7 ierarhi, dintre care 3 români (ÎnaltpreasfinÅ£itul Mitropolit Teofan, ÎnaltpreasfinÅ£itul Mitropolit Serafim ÅŸi ÎnaltpreasfinÅ£itul Mitropolit Iosif), înconjuraÅ£i de un număr impresionant de preoÅ£i, diaconi ÅŸi credincioÅŸi au avut loc maÅ£i, 20 ianuarie 2009 în biserica Institutului de Teologie Saint-Serge din Paris.

Dumnezeiasca Liturghie a început la orele 10 ÅŸi a fost prezidată de ÎnaltpreasfinÅ£itul Gabriel de Comane, fiind urmată de slujba înmormântării, prezidată de ÎnaltpreasfinÅ£itul Emanuel, care a transmis ÅŸi mesajul de condoleanÅ£e al SanctităÅ£ii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

ÎnaltpreasfinÅ£itul Mitropolit Iosif a citit mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Înhumarea a avut loc miercuri, 21 ianuarie, în satul Marcillargues, regiunea Héraut.

Biografie

Olivier Clément s-a născut într-o familie din sudul FranÅ£ei (Cevennes), neprimind botezul sau vreo educaÅ£ie religioasă. El s-a convertit la vârsta de 30 de ani, după o lungă căutare în sfera ateismului ÅŸi în cea a religiilor asiatice, influenÅ£at fiind de autori ca Dostoïevski, Nicolae Berdiaev, Vladimir Lossky, al cărui elev ÅŸi prieten va deveni. Împreună cu ei descoperă gândirea SfinÅ£ilor PărinÅ£i ÅŸi primeÅŸte botezul în Biserica ortodoxă.

Devenind profesor de istorie, el predă la liceul „Louis le Grand” din Paris. În paralel, timp de mai bine de treizeci ÅŸi cinci de ani, predă teologia comparată ÅŸi teologia morală la Institutul Sfântul Serghie din Paris. El va Å£ine de asemenea cursuri la Institutul superior de studii ecumenice, la Åžcoala Catedrală din Paris ÅŸi la Centrul Sèvres.

Pe lângă lucrarea sa ca profesor, Olivier Clément a fost o persoană deosebit de angajată în viaÅ£a ÅŸi în mărturisirea Bisericii ortodoxe din FranÅ£a. Consultant al Comitetului inter-episcopal ortodox din FranÅ£a din 1967 până în 1997, a fost membru al comitetului mixt de dialog teologic catolic-ortodox ÅŸi al reuniunilor bilaterale ortodocÅŸi-protestanÅ£i. El a inspirat lucrările „FraternităÅ£ii ortodoxe în Europa Occidentală” de la fondarea sa la începutul anilor 1960 ÅŸi a participat activ la diferite congrese ortodoxe din Europa Occidentală care, din 1971, reunesc la fiecare trei ani ortodocÅŸi din cele patru colÅ£uri ale continentului, pentru a se ruga ÅŸi a medita împreună. Deseori a avut un rol capital în îndrumarea unor tineri ÅŸi mai puÅ£in tineri, ortodocÅŸi sau nu, care au găsit un sens al vieÅ£ii prin cuvântul pe care l-au primit de la el, prin conferinÅ£ele ecumenice, colocviile internaÅ£ionale, interviurile sale, etc.

Olivier Clément a fost interlocutorul unor mari personalităÅ£i bisericeÅŸti – patriarhul Athenagoras, papa Ioan-Paul al II-lea, preotul ÅŸi teologul român Dumitru Stăniloae, arhimandritul Sofronie de la mănăstirea Maldon (Marea Britanie), fratele Roger de la Taïzé, Andrea Riccardi, fondatorul comunităÅ£ii Sant’Egidio-, cu care va lega relaÅ£ii de încredere ÅŸi de prietenie.

Distincţii şi titluri

Doctor honoris causa al UniversităÅ£ii Louvain-la-Neuve (Belgia), al facultăÅ£ii de teologie ortodoxă din BucureÅŸti, al UniversităÅ£ii Sacré-Coeur din Connecticut (Statele-Unite).

În 1998, papa Ioan-Paul al II-lea i-a încredinÅ£at compunerea omiliei pe care papa trebuia să o citească anul acela în timpul procesiunii drumului crucii de la Coliseum în Vinerea Mare.

A fost timp de mai mulÅ£i ani preÅŸedintele AsociaÅ£iei scriitorilor credincioÅŸi de limbă franceză.

Scrieri

Olivier Clément a lăsat o operă vastă cuprinzând treizeci de lucrări de teologie, de istorie a Bisericii, de spiritualitate ortodoxă, precum ÅŸi o mulÅ£ime de articole, apărute mai ales în revista „Contacts”, a cărei redacÅ£ie a condus-o din 1959.

• Transfigurer le temps. Notes sur le temps à la lumière de la tradition orthodoxe (éd. Delachaux et Niestlé, Paris-Neuchâtel, 1959)
• L'Église Orthodoxe ("Que sais-je ?", PUF, 1961, 6e éd. 1998)
• Byzance et le christianisme (PUF, 1964)
• L'Essor du christianisme oriental (PUF, 1964)
• Dialogue avec le Patriarche Athénagoras (Fayard, 1969 ; 2e éd. 1976)
• Questions sur l'homme (Stock, 1972)
• L'esprit de Soljénitsyne (Stock, 1974)
• Le Christ, Terre des vivants (Bellefontaine, 1975)
• L'Autre Soleil. Autobiographie spirituelle (Stock, 1975)
• Le Visageintérieur (Stock, 1978)
• La Révolte de l'Esprit (Stock, 1979)
• Sources : Les mystiques chrétiens des origines (Stock, 1982 et 1984 ; réédition, Desclée de Brouwer, 2008)
• Le chant des larmes. Essai sur le repentir, suivi de la traduction du poème sur le repentir par Saint André de Crète (DDB, 1982)
• Les visionnaires. Essai sur le dépassement du nihilisme, 1986
• Un respect têtu, islam et christianisme (avec Mohamed Talbi), 1989
• Orient-Occident: Deux passeurs, Vladimir Lossky et Paul Evdokimov, 1989
• Berdiaev : un philosophe russe en France, 1991
• Corps de mort et de gloire (DDB, 1995)
• Taizé, un sens à la vie, 1997
• Anachroniques, 1990
• Trois prières. Le Notre Père, la prière au Saint-Esprit, la prière de saint Ephrem, 1993
• Corps de mort et corps de gloire. petite introduction à une théopoétique du corps, 1995
• Sillons de Lumière, 1990
• Notre Père, 1995
• Rome autrement. Un point de vue orthodoxe sur la papauté, 1996
• La vérité vous rendra libre: Entretiens avec le patriarche oecuménique Bartholomée Ier (J.-C. Lattès - DDB, 1996)
• Rome autrement (DDB, 1997)
• Le Chemin de Croix à Rome, 1998
• Le Christ est ressuscité : propos sur les fêtes chrétiennes (DDB, 2000)
• Mémoire d'espérances, Entretiens avec Jean-Claude Noyer, 2003
• Déracine Toi et Plante Toi Dans la Mer, 2004
• Espace infini de liberté. Le Saint-Esprit et Marie Théotokos (éd. Anne Siglier, 2005