Cu privirea aţintită în pământ, cu buzele crăpate şi cu sandalele scofâlcite de nisipul încins, secătuit de oboseală şi de lipsa apei, un adolescent de 16 ani păşea istovit, urcând pantele Muntelui Sinai, către mănăstirea din vârf. Hainele, deşi prăfuite, îi trădau originea nobilă, iar faptul că nu era însoţit de nimeni i-ar fi putut face pe unii să creadă că era unul dintre acei tineri rebeli care, din când în când, fugeau la mănăstirile din pustiu din cauza neînţelegerilor cu părinţii. Aşa au gândit şi monahii de la Mănăstirea „Sf. Ecaterina”, de pe Muntele Sinai. L-au primit cu bucurie, i-au dat să mănânce şi să bea, dar, din vorbă în vorbă, au înţeles că era vorba de un caz aparte. Tânărul nu venise în pustiu ca să atragă atenţia asupra lui, ori ca să le dea o lecţie părinţilor, aşa cum urmăreau mulți tineri. Era anul 595, iar pe tânăr îl chema Ioan, supranumit mai apoi „Scărarul” sau „Sinaitul”. Un nume pe care Biserica nu avea să-l mai uite vreodată.

Ajungând el în vârful faptelor bune şi toţi fraţii fiind uimiţi de iscusinţa lui în toate, l-au ridicat la dregătoria de egumen al călugărilor din Sinai. De la el avem nemuritoarea şi plina de înţelepciune carte a dumnezeieştilor suişuri duhovniceşti care se cheamă Scara. Datorită acestei scrieri minunate, Sfântul a primit supranumele de „Scărarul”. 

Dragi copii, vechii iconari au fost atât de pătrunși de învățătura Scării, încât au ilustrat-o, inspirat, în numeroase icoane, fresce și gravuri. O întâlnim mai ales în Moldova la Dobrovăț, la Râșca, Sucevița, la Sf. Ilie din Suceva, la Cetațuia din Iasi, dar o vedem și în Țara Românească, la Hurezi.

Comparând frescele din toate aceste locuri, observăm că zugravii Suceviței au realizat cea mai amplă interpretare a Scării virtuților din întrega iconografie românească. Ea atrage imediat privirile celor ajunși aici. 

Continuând comparația, vom constata că numai la Sucevița între ultimele trepte ale scării apare o distanță nefiresc de mare, care o face aproape imposibil de urcat. Întrucât acest detaliu are un scop foarte precis, în chiar acest interval (dintre treptele cu pricina) iconarii l-au zugrăvit pe unul dintre asceți căzut și atârnat de scară cu capul în jos. Este, prin urmare, firesc să ne întrebăm: e cu putință ca cineva care a parcurs 29 din treptele Scării (și deci tot atâtea virtuți) să piardă cetățenia raiului pentru că nu a reușit să urce doar o singură treaptă? Care e această treaptă decisivă și ce vor să ne învețe iconarii? 

(Continuare în numărul următor)

sursă: ziarullumina.ro

DRAGI COPII,

Ne-am bucura să ne scrieți, pe adresa redacției Apostolia [apostolia@mitropolia.eu], care credeți că este numele acestei trepte decisive și ce mesaj considerați voi că au dorit să ne transmită talentații pictori ai Mănăstirii Sucevița?