Am un coleg specialist în modele statistice privind transmisia bolilor infecțioase, care a studiat foarte bine epidemia de coronavirus SARS din 2003. Într-un seminar pe care l-a ținut acum mai mult de zece ani în laboratorul meu, ne-a spus că atunci când va veni următoarea epidemie cea mai bună variantă pentru a o putea opri este atacul direct la sursă. Cu antivirale, de preferință. Și ne-a mai spus că, dacă virusul scapă cumva din zona de unde a început, o să fie aproape imposibil de oprit. Din păcate, optimismul meu s-a dovedit a fi greșit. Virusul nu a fost eradicat la Wuhan și s-a răspândit în lumea întreagă. 

Pe lângă epidemia reală, cauzată de virus, s-au manifestat însă alte trei epidemii. 

Prima, după ce coronavirusul a scăpat se sub control, a fost epidemia de căutat vinovați. Această epidemie s-a manifestat în multe feluri: i-am judecat și i-am condamnat pe cei care mănâncă lilieci și alte lighioane în Wuhan, apoi am incriminat guvernul Chinez, care nu a interzis aceste practici după epidemia din 2003 şi a mințit în ianuarie, acuzându-i de rasism pe toți cei care și-au închis granițele (acum, că și China a închis granițele, nimeni nu mai vorbește de rasism...), în fine, au fost incrimiate şi guvernele din țările în care trăim, care au permis manifestații uriașe de 8 Martie, mii de persoane infectându-se cu acest prilej, sau au lăsat să expire peste un miliard de măști de protecție și nu au mai comandat altele.

Nu e greu să îți dai seama, însă, că această epidemie de căutat vinovați are consecințe foarte grave asupra sufletului celor infectați. Slujbele Bisericii la vreme de epidemie au o singură temă: toți am greșit, iar din pricina păcatelor noastre vine acum epidemia peste noi. Dar niciodată nu vom găsi în slujbe vreo acuză contra cuiva. Și cred că asta vine din faptul că acuzatorul suprem este diavolul; în felul acesta, acuzând-i pe ceilalţi, devenim și noi discipoli ai lui. 

În plus, dacă e să judecăm cu mintea limpede, experții ne spun că cea mai probabilă sursă a pandemiilor viitoare nu sunt animalele sălbatice, ci cele peste 50 de miliarde de găini din lumea întreagă crescute în baterie (cum zic francezii). Condițiile catastrofale de igienă din aceste cutii suprapuse favorizează, bineînțeles, răspândirea vi-rușilor, iar un virus care are 50 de miliarde de gazde posibile dispune de o grămadă de oportunități de mutație, care îi permit răspândirea de la păsări la oameni și apoi de la oameni la alți oameni. Viruşii care vin de la păsări tind să fie mult mai ucigași decât coronavirusul. Acest butoi de pulbere epidemiologică pe care stă omenirea sporeşte cu fiecare an. Un guvern poate interzice consumul de lilieci sau de pisici sălbatice, dar niciodată oamenii nu vor accepta să își reducă consumul de carne de pui sau să dea câteva centime în plus pentru ca puii să fie crescuți în condiții decente. Aşadar, dacă e să căutăm vinovați și să acuzăm, prima direcție spre care trebuie să arătăm cu degetul suntem noi. Exact așa cum spun slujbele Bisericii.

A doua epidemie a fost epidemia de conspiraționism. Numărul celor „infectați” de această epidemie de mesaje conspira-ționiste pe internet e mult mai mare decât numărul celor infectati de coronavirus. Iar mesajele lor sunt elocvente. Că virusul a fost cauzat de rețelele 5G, de laboratoarele americane, chinezești, rusești, de Soros, de grupul Bildberg, de Bill Gates, de masonerie, de un guvern din umbră, care aparent conduce toată planeta etc. Sau că boala se vindecă cu cimbrișor, chimen sau dușuri fierbinți. Mai mult, că atunci când va apărea vaccinul împotriva coronavirusului acesta va fi folosit ca să introducă un cip electronic în noi și să ne marcheze cu semnul fiarei. Și, bineînțeles, că virusul nu există, că totul e o păcăleală făcută de dușmanii bisericii, care vor să nu mai mergem la slujba de Paști. 

Ce m-a întristat mai mult a fost că unul din mediile cele mai propice în care s-a răspândit această epidemie de conspira-ționism sunt conturile unor oameni ai Bisericii pe reţelele de socializare. Și nu mă refer aici la nişte adolescenți frustraţi, care stau toată noaptea pe calculator și nu au altceva mai bun de făcut. Mesajele teoriilor conspirației au fost transmise de persoane cu prestanță duhovnicească și cu un mesaj creștin profund, care scriu cărţi, au emisiuni în mass-media și îndrumă mii de oameni. 

Ca în orice epidemie, este bine să ne întrebăm din ce cauză se propagă această atitudine și de ce oameni implicați serios în viața Bisericii, stabili în credință, au căzut pradă acestui virus conspiraționist? Un prieten mi-a dat o explicație foarte simplă: „Părinte, e o diferență mare între a fi credincios și a fi credul!”.  

Dumnezeu ne-a înzestrat cu o minte care poate pricepe tainele Creației și a făcut asta pentru că vrea să nu ne mai fie frică de Creație, să nu o idolatrizăm, cum făceau păgânii, ci, dimpotrivă, să o înțelegem și să o stăpânim. Iar a ceda iraţionalului, credulităţii și conspiraționismului este o abandonare a acestui dar primit de la Dumnezeu. 

Credulitatea nu este naturală, dar se instaurează treptat, mai ales când eşti bombardat cu mesaje care vehiculează probleme imaginare: privind de pildă apa, mâncarea acidă, mâncarea şi E-urile, vaccinurile care omoară copiii în chinuri groaznice, turnurile de telefonie mobilă, care cauzează cancerul (și mai nou coronavirus), microundele, care şi ele cauzează cancerul (și mai nou coronavirus), internetul fără fir (Wi-Fi), care cauzează și el cancerul (și mai nou coronavirus), sau metodele miraculoase şi dietele care ar vindeca de cancer, dar sunt discreditate de companiile farmaceutice. Lista ar putea continua pe câteva pagini.

Astfel de epidemii informaționale circulă de ani de zile și au pregătit terenul foarte bine pentru epidemia de conspiraționism cu care ne confruntăm în cazul coronavirusului. Iar în Biserică oamenii cu educație științifică s-au oferit cu parcimonie să „exorcizeze” credincioşii de această epidemie. Personal mă număr și eu printre cei vinovați. Nu am făcut-o, poate, pentru că am considerat că erau alte probleme mai importante de rezolvat și ne-am gândit că niște teorii ale conspirației, care circulă marginal, nu pot face prea mult rău. Sau poate că am fost prea leneși. Ori ne-am temut să nu-i supărăm pe ceilalţi.

Dar ne-am înșelat. Aceste teorii au pregătit terenul credulității printre frații noștri creștini și i-au făcut mult mai permeabili la mesajele conspirationiste din ultimele săptămâni, mesaje care fac atât de mult rău. Poate că un creștin a decis în urma unui astfel de mesaj conspiraționist că toată epidemia este o înșelătorie mediatică, iar coronavirusul e doar un fel de răceală, aşa că nu s-a protejat şi s-a infectat, contaminându-şi mama, care poate a murit...  Cunosc un asemenea caz...  E bine să ne gândim și la astfel de posibilități atunci când ne ard degetele și nu ne putem abține să trimitem mai departe un mesaj conspiraționist către unii dintre frații noștri mai naivi.

Teoriile conspiraționiste anti-vaccin, de pildă, o să facă și mai mult rău atunci când – dacă ne ajută Dumnezeu – se va descoperi un vaccin împotriva coronavirusului. Iar marea majoritate a celor ce cred în astfel de teorii vor refuza să se vaccineze și să-i protejeze prin imunitate pe cei pe care coronavirusul îi poate secera. 

A treia epidemie este una îmbucurătoare, aș putea chiar să o numesc epidemia de rugăciune. De la începutul carantinei s-au organizat mai în toate bisericile grupuri de rugăciune, discuții duhovnicești, cateheze pentru adulți și copii. La biserica noastră am încercat şi înainte să organizăm astfel de discuții, dar parcă luptam cu morile de vânt: veneau doar 4-5 familii, destul de rar, mereu aceleași, astfel încât trebuia să insist mult pentru ca oamenii să învețe ceva ori să se roage mai mult. 

Dar iată că îndată ce am intrat în carantină, la catehezele făcute pe Zoom au participat până acum între 60 și 100 de familii, iar programul de rugăciune al unor credincioși a devenit așa de intens (câteva ore bune pe zi), încât a ajuns să-mi fie mie rușine de cât de puțin mă rog (chiar dacă mă rog mai mult ca înainte). În plus, am văzut gesturi de solidaritate și de dragoste creștină care m-au bucurat foarte mult. 

O să mai dureze ceva timp până se va găsi o soluție care să oprescă de-a binelea progresul epidemiei de coronavirus. Între timp, e bine să evităm atât epidemia de căutat vinovați, cât și de epidemia de conspiraționism. În schimb, eu zic să încercăm să ne infectăm cât mai repede și să transmitem la cât mai mulți oameni epidemia de rugăciune.

Sfântul Vasile făcea o comparație între albină, care știe să scoată miere din orice floare, chiar și din cele otrăvitoare, și păianjen, care poate să scoată otravă tot din orice floare, chiar și din cele cu miros frumos. Să luăm și noi aminte, în situația în care ne aflăm, că bine ar fi să ne asemănăm albinei, şi nu păinajenului, ca să putem trage cât mai mult folos duhovnicesc din ceea ce trăim.

Pr. Răzvan Bena, Paris