Volumul este cea de‑a zecea apariție în seria „Biblioteca Teologică Germano‑Română”, care publică lucrări importante pentru dialogul, atât de necesar astăzi, între teologia ortodoxă românească și cea evanghelică germană. Editată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de slujire a Mitropolitului Serafim în Germania,  cartea cuprinde o selecție de articole, prelegeri, eseuri și intervenții ale ierarhului, invitat în numeroase rânduri la congrese, conferințe, festivități și slujbe ca să dea mărturie despre tradiția și spiritualitatea ortodoxiei românești în spațiul apusean. După volumul Aus dem Glauben leben („A trăi din credință”, 2008), cartea ierarhului septuagenar este cea de a doua scrisă în limba germană și, cu siguranță, o contribuție importantă pentru cunoașterea comorilor credinței strămoșești în spațiul de limbă germană.

Articolele sunt organizate tematic pe șase categorii, care surprind poate cele mai importante subiecte în materie de credință privind lumea contemporană. Prima parte a cărții este dedicată provocărilor pe care întâlnirea dintre tradiție și modernitate le poate aduce credinciosului ortodox, în special celui din diaspora. Rolul Sfântului Duh în dezvoltarea tradiției dinamice este analizat de ierarh în mod special aici, dar și cu numeroase alte ocazii. Partea a doua a lucrării este dedicată rolului misionar și ecumenic al Ortodoxiei în Europa de astăzi. Și, cu toate că astăzi, mai ales în Răsărit, cuvântul „ecumenic” are valențe controversate, asociate cu relativismul confesional, articolele cu referire la rolul Bisericii Răsăritene în Europa îl conving pe cititor de bună credință a faptului că împărtășirea comorilor Ortodoxiei în Occident nu presupune nicidecum un rabat de la învățătura de credință, ci mai degrabă datoria misionară a fiecărui creștin dornic să propovăduiască izvorul vieții în Hristos. Partea a treia a volumului este una istorică, dedicată spiritualității românești din secolul al XX‑lea, respectiv isihasmului și paisianismului, care au dus la renașterea monahismului din țara noastră acum mai bine de două veacuri. În capitolul al patrulea, intitulat „Ghid pastoral și spiritual”, Mitropolitul Serafim își împărtășește propriile experiențe în ceea ce privește rugăciunea în viața de zi cu zi, spiritualitatea icoanelor,  rolul sfinților, întâlnirea cu moartea din perspectiva creștinului ancorat în credința Învierii. Capitolul al cincilea continuă experiența Ortodoxiei în cotidian, accentuând importanța comuniunii  trăite în sânul Bisericii mari – prin Spovedanie și prin Sfânta Împărtășanie – și în cea mică, familia – prin căsătorie – un subiect delicat, dar din păcate din ce mai răspândit: divorțul. În sfârșit, ultima parte este dedicată vieții creștine în slujirea aproapelui și a creației: activitatea socială a Bisericii, în special în sfera diaconiei, grija pentru mediul înconjurător și locul omului în Creația lui Dumnezeu.

Volumul de față nu reprezintă o noutate în ceea ce privește cuprinsul, cel puțin pentru cititorul român, fiindcă majoritatea articolelor au fost deja publicate în partea teoretică a volumului Sfinţii printre noi: de la Paisie Olaru la Rafail Noica. Duhovnici pe care i‑am cunoscut, respectiv în cuprinsul antologiei de texte De te voi uita Ierusalime... sau Ortodoxia trăită în Occident, ambele publicate de Mitropolitul Serafim la editura Doxologia, din Iași. Însă, cu siguranță, în mediul teologic de limbă germană această contribuție este importantă pentru cunoașterea Ortodoxiei, astăzi din ce în ce mai prezentă în Apus prin sutele de comunități românești, ruse, grecești și de alte naționalități, care își fac simțită prezența într‑un mediu destul de vid și, aș îndrăzni să afirm, foarte însetat de o spiritualitate autentică. Reîntoarcerea la rugăciunea concentrată în inimă, la citirea zilnică a Sfintei Scripturi, la post și la importanța sa spirituală și trupească pentru omul de astăzi, care caută curățirea sufletului, la centralitatea vieții liturgice în  împărtășirea deasă cu Trupul și Sângele lui Hristos sunt teme recurente în discursul Mitropolitului, cunoscut pentru intervențiile sale spontane, cu valențe practice, și prețuit pentru refuzul discursului de dragul discursului. Parcurgând articolele, cititorul are șansa de a se lămuri despre felul în care dogma creștină își găsește aplicabilitatea în viața cotidiană, pentru că  ritualurile și tradițiile răsăritene, departe de a fi forme goale, constituie de fapt ancorele creștinului, fundamentate biblic și în tradiția patristică, punct de echilibru într‑o lume tulbure.