Tânăra absolventă merge la inspectorul Bisericii reformate pentru a-i împărtăÅŸi întrebările care o frământau. FormaÅ£ia sa teologică foarte completă, care a integrat mai ales cursuri de omiletică ÅŸi stagii în parohie, îi conferă capacitatea de a fi pastor. În acea vreme, multe parohii au rămas fără păstor din pricina războiului ÅŸi lipsa de preoÅ£i este acută. Inspectorul Bisericii reformate îi face tinerei fete o propunere îndrăzneaÅ£ă: aceea de a deveni pastor auxiliar într-o mică parohie din regiunea Vosges, la Vilé-Climont. Liselotte acceptă: « În numele preoÅ£iei împărăteÅŸti a tuturor celor botezaÅ£i, fiind chemată într-un context specific de lipsă de pastori în sânul ERAL [Église Réformée d’Alsace-Lorraine], am crezut că pot ÅŸi că este de datoria mea să îmi asum oficiul de slujitor al bisericii. » (1)

Astfel a devenit una dintre primele femei pastor din FranÅ£a. Liselotte se adaptează cu uÅŸurinÅ£ă la parohia ei, un mic târguÅŸor de munte ce cuprindea două sătuce, unul pe culme ÅŸi altul în vale. Se împrieteneÅŸte cu familiile de Å£ărani care o primesc cu dragă inimă pe tânăra cea sportivă care nu pregetă să meargă cu bicicleta până ÅŸi la fermele cele mai îndepărtate. Elisabeth asumă rolul de pastor ÅŸi predicator, însă nu săvârÅŸeÅŸte niciodată niciun botez, nici sfânta Euharistie. PoziÅ£ia ei insolită de ortodoxă având în grijă un locaÅŸ de cult reformat o frământă, după cum dă mărturie corespondenÅ£a ei din acea vreme cu Andrei Behr. În cadrul unei întâlniri a FUACE (FederaÅ£ia Universală a AsociaÅ£iilor CreÅŸtine StudenÅ£eÅŸti) din august 1932, Liselotte se deschide prietenului ei Paul Evdokimov, care o sfătuieÅŸte să vorbească cu PreasfinÅ£itul episcop Vladimir. După multe ezitări, tânăra decide să meargă la preÅŸedintele Consistoriului reformat pentru a-i aduce la cunoÅŸtinÅ£ă noua sa apartenenÅ£ă confesională. Acesta se arată a fi foarte înÅ£elegător ÅŸi îi îngăduie Elisabetei să păstorească în continuare comunitatea până la căsătorie.

În toamna anului 1932 tânăra femeie reuÅŸeÅŸte să încheie studiul despre sfinÅ£ii ruÅŸi, punându-ÅŸi totodată întrebări asupra viitorului ei profesional. Singura deschidere oferită de studiile sale – ministerul pastoral – îi este de acum închisă ÅŸi Liselotte trebuie să se obiÅŸnuiască cu ideea că va trebui să îÅŸi caute un loc de muncă în afara iubitelor sale activităÅ£i teologice.

Astfel se încheie experienÅ£a pastorală a Elisabetei, plină de învăÅ£ăminte ÅŸi întrebări. DeÅŸi îndepărtarea de Biserica luterană e trăită cu o anumită tulburare, tânăra femeie conÅŸtientizează faptul că de acum trebuie să îÅŸi asume pe deplin ortodoxia. Va rămâne marcată toată viaÅ£a de această aventură ce a durat câteva luni, în care, tânără studentă lipsită de experienÅ£ă, a putut să ajute duhovniceÅŸte numeorase familii. Acesta va fi punctul de plecare pentru o reflecÅ£ie asupra rolului laicilor în Biserică, ÅŸi mai ales acela al femeilor.

Olga Lossky
(Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)

Notă

(1) « Mari mărturisitori : Élisabeth Behr-Sigel », articol apărut în Unitatea CreÅŸtinilor, nr 137, ianuarie 2005, p. 32.