La acesta au participat tineri cu vârste cuprinse între 16 și 23 ani.

Am început trainingul cu un joc de cunoaştere sub forma unei steme. Ştim bine că stema este cartea de vizită a unei ţări, asociaţii sau firme. Aşadar, ne-am împărtăşit fiecare visele, ce facem bine în NEPSIS Italia şi ce am vrea să schimbăm. Am văzut apoi cât de important este să fim foarte atenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru, să fim mindfulness sau prezenţi, dar nu doar cu trupul. Am văzut cum adolescenţii sunt mult mai sensibili decât adulţii într‑un experiment făcut de Ricky Savjani, în care erau priviţi dintr‑o vitrină de haine de către trecătorii curioşi.

Excluderea socială aplicată în această echipă este percepută ca o durere fizică. Au fost situaţii în acest training când, la unele experienţe, unii au fost excluşi sau uitaţi. În acest mod se formează un endogrup şi un exogrup.

Am văzut că într‑o echipă este foarte important ca liderul să cunoască bine grupul ţintă, şi un exemplu de neurmat a fost cel al lui Robert Scott, care a murit în Antarctica, alături de echipajul său şi de ponei, care ar fi putut fi înlocuiţi cu lupi. În cazul celor din această echipă este important să se ştie care sunt problemele tinerilor şi riscurile asumării acestei misiuni, aceea de a aduce tinerii în Biserică. În Occident problemele şi tentaţiile sunt mult mai greu de dus decât în România şi este riscant pentru echipă să pornească la drum fără arme sau fără echipamentul potrivit. Armele în echipă sunt o comunicare bună, o cunoaştere a alternativelor propuse tinerilor care sunt departe de Biserică, vânaţi de lume cu toate ofertele ei. Ştim bine că un teren este mai important decât sămânţa, un grup NEPSIS este mai important decât o idee, aşadar e bine a ne bucura de şansa unui loc de odihnă a sufletului şi a trupului în marea aceasta a ispitelor.

Leda Cosmides şi John Tooby ne‑au arătat că oamenii au o gândire mai mult socială decât logică. Dacă pui omul să aducă soluţii din punct de vedere social, este mai eficient decât atunci când este pus în faţa unei probleme de logică. Acest lucru ne arată că este mai important A FI decât A ȘTI. Aşadar, când invităm tinerii la o activitate este important să ştim la ce nevoie răspundem. Nu are rost să fac ceva dacă nu îmi stabilesc un obiectiv prin care urmăresc să schimb o atitudine, să ofer o abilitate sau să îi dau o informaţie (de preferat un înțeles).

Am văzut că liderul are trei daruri de oferit când un nou membru se alătură echipei, şi anume: încercarea, eroarea și feedback‑ul. Foarte mulţi suferim de Xenofobie, adică de frica de străini. E normal să se întâmple acest lucru, însă în munca cu tinerii, când cineva ne calcă pragul, e nevoie să îl întrebăm de unde vine şi dacă îi surâde ideea implicării într‑un grup de oameni valoroşi, care au preocupări comune. Dacă aduc un tânăr în Biserică, nu ştiu câte mii de oameni va converti în viitor, şi plata lui va fi şi plata mea.

Am încheiat cu gândul de a accepta când oamenii ALEG să aibe alte priorităţi, pentru ca refuzul lor să nu fie un impediment în a mă bucura de cei prezenţi. Aşadar, să nu obosim niciodată în a face misiune. Vince Lombardi spunea că „oboseala ne face laşi pe toţi”. Atât oboseală fizică, dar şi oboseala spirituală ne duc la laşitate, iar laşitatea duce la pierderea sufletelor de care suntem responsabili, atât al nostru, cât şi al celor din jurul nostru.

 A consemnat Raj Bostan, trainer