Zaheu era unul dintre vameși şi își dorea mult să-L vadă pe Mântuitorul Hristos, dar fiind mic de statură nu reușea, fiind acolo mulțime mare de oameni, astfel că s-a gândit să se urce într-un dud, ca să-L vadă de acolo. Cunoscând ceea ce era în inima vameșului, Hristos îi poruncește să coboare şi să-L primească în casa lui. În fața Mântuitorului, Zaheu cade în genunchi, își cere iertare pentru nedreptățile făcute oamenilor și promite că va da înzecit săracilor.

În cuvântul său, Preasfințitul Teofil a explicat că mulțimea condamnă gestul lui Hristos pentru că vede în Zaheu doar un făcător de rele. Însă Hristos a văzut în el un fiu al lui Avraam, un fiu al Său. „Domnul cunoaște inima omului, știe toate câte le avem, ne cunoaște din clipa zămislirii și până în ultima clipă a vieții. Lucrul acesta ar putea să ne sperie, mai degrabă însă ar trebui să ne mângâie, că iată, este Cineva care știe totul despre noi și în care ne putem pune întreagă nădejdea. El știe că suntem păcă-toși, dar și că ne dorim să îndreptăm această stare de păcătoșenie; dacă noi facem un pas către El, El face zece... Să învăţăm de la Zaheu dorința de a-L cunoaște pe Hristos și dorința de îndreptare, dorinţa de a face gesturi concrete de pocăință. Nu este suficient să spunem că ne pare rău, facem acest lucru mereu în sfânta Spovedanie. Ca oameni păcătoși, nu avem nevoie doar de împăcarea cu Hristos, avem nevoie de îndreptare.”

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe toți cei prezenți să urmeze exemplul lui Zaheu, să caute să facă asemenea lui, pentru vindecarea sufletului și a trupului.