Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif a avut loc la Berna, în zilele de 9 și 10 februarie 2019, un simpozion pe teme de credinţă, duhovnicie şi cultură. Evenimentul a fost organizat şi găzduit de Centrul Parohial Social-Cultural „Sfântul Nicolae” din Berna și de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Berna, Solothurn și împrejurimi. Alături de căutătorii de frumos şi de însetaţii de dumnezeire care locuiesc în Elveţia s-au bucurat de acest eveniment aproape şaizeci de tineri sosiţi din Germania cu prilejul unei călătorii organizate de Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Romani din Germania (ATORG), călăuziţi de Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, preşedintele asociaţiei, și însoţiţi de vicepreşedintele acesteia, Părintele Diacon Teodor Tăbuş.

Sâmbătă după-amiază, în biserica-cetăţuie din Berna, Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, a ţinut mai întâi un cuvânt despre „Hrănirea şi postirea în ortodoxie”. Pornind de la câteva episoade biblice şi de la unele citate patristice, amintind în acelaşi timp vorbele și duhul Părintelui Teofil Părăian, Preasfinţitul Sofian ne-a tâlcuit chibzuinţa ortodoxă care împletește veselirea în faţa lui Dumnezeu prin binecuvântatele roade ale pământului cu aspiraţia către înduhovnicirea celor trupești prin postire. 

Un viu dialog cu tinerii s-a înfiripat după aceea, atingând teme precum pregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie, „postul gândurilor”, curățirea simțurilor în contextul avalanșei audio-vizuale sau dificultățile și binecuvântările postirii după rânduiala ortodoxă în lumea occidentală. Spre seară, la lumina lumânărilor şi a candelelor, Biserica s-a cufundat în rugăciunile Vecerniei. Discuţiile au continuat apoi, cu multă vioiciune, în sala de agapă a Centrului Parohial, unde românii din Elveţia şi tinerii din Germania şi-au împărtășit experienţele de viaţă şi căutările duhovniceşti. 

La evenimentul din Berna a fost invitat şi domnul Prof. Dr. Pavel Chirilă, pentru o conferință despre „Sănătate și viață”, în cursul zilei de sâmbătă, 9 februarie. Din cauza unor probleme de sănătate, domnul doctor nu a putut sosi la Berna, însă persoana domniei sale ne-a fost prezentă în gând, în rugăciune, în reflecţiile despre hrănire şi postire.

Duminică dimineață au venit la Dumnezeiasca Liturghie şi mai mulți oameni decât în ajun: peste 250 de persoane unite întru aceeași bucurie euharistică. Slujită de Preasfințitul Sofian, împreună cu Părintele Gheorghe Laurențiu Precup şi cu Părinţii Diaconi Teodor Tăbuș și Nicolae Popescu, Sfânta Liturghie arhierească ne-a înrădăcinat („iarăşi şi iarăşi”) în cer şi ne-a unit cu Hristos. Trupul bisericii pulsa cu o singură inimă. Zidurile, însemnate cu semnul Sfintei Cruci, s-au arcuit în rugăciune şi cântare, sufletele s-au transfigurat şi s-au înflăcărat prin pogorârea Sfântului Duh, oamenii s-au înnoit în dragoste împărtășindu-se cu Sfintele Taine. Sub lumina Învierii lui Hristos, care ne îmbrăţişa din altar, ne-am bucurat cu toții de Praznicul Sfântului Haralambie, dar şi de binecuvântarea Sfintelor Moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Nicolae, ale Sfântului Nectarie, ale Sfântului Andrei Şaguna, ale Sfintei Anastasia Romana, ale Sfântului Bonifaciu şi ale Sfântului Pantelimon, care ocrotesc biserica din Kastellweg, transformând-o într-un „castel” al sfinților. 

După ce oaspeții au fost ospătați cu bucate alese, ca-n poveşti, maestrul Dan Puric i-a invitat pe toţi într-un dans al gândurilor despre firea românilor, despre marii oameni ai istoriei, ai culturii şi ai credinței neamului, către o reflecție profundă despre rădăcini şi exil, despre plecări şi reveniri pe pământul românesc, despre curajul, iubirea şi mila care stau deopotrivă în firea şi în fapta românului, oriunde ar călători prin lume. În căutarea „esențelor” românești, și încredințat de adâncimea întâlnirii care creează Biserica, Dan Puric ni i-a adus în fața ochilor minții și ai inimii pe Vasile Băncilă, pe Mircea Vulcănescu, pe Mircea Eliade, pe marii duhovnici Iustin Pârvu și Ioanichie Bălan, pe Părintele Arsenie Boca și pe Părintele Rafail Noica. S-au împletit reflecții despre demnitatea românilor și despre lumina interioară pe care o poartă în fața beznelor și a „torturilor” istoriei, despre relația românului cu timpul și cu veacul, despre deschiderea spre veșnicie și despre continuitatea dintre lumea de aici și lumea de dincolo, atât de limpede țăranului român. Peste veacuri, ne-am întâlnit cu Sfântul Constantin Brâncoveanu, care, în neclintirea credinței sale în fața suferinței de a „asista” la moartea mucenicească a fiilor săi, întruchipează însăși „condiția noastră”, cu Maria Brâncoveanu, supusă la rândul ei unei dureri nemăsurate, şi cu Principesa Ileana (Maica Alexandra), care răspunde cu „regalitatea regelui” „regalității ţăranului”. Condiția de român s-a creionat ca fiind legată de dimensiunea absolutului, căci românul își poartă relația cu absolutul și atunci când trece peste graniță, purtând cu sine simțul încreștinat al nemuririi, adică biserica, matcă a lui, ca o regină a albinelor pe care o slăveşte oriunde şi-ar aşeza vremelnicia în lume. Printre amintiri din viața artistului și relatări despre marii maeștri ai teatrului românesc, discursul a pus în lumină setea de absolut, libertatea care „nu se câștigă, ci se apără”, iubirea, care-și ţine mereu ațintită privirea spre virtute, precum pasărea calandrinon, umorul, care se întâlnește cu aristocrația creștină, scuturând rutina și formalismul, și „geniul” discernământului românesc, atât de necesar în vremuri de „cernere”.

Locul românilor în lume este locul hrănirii cu dulceața dumnezeiască, un loc care se deschide spre cale, un „acasă” care se închipuie în mișcare, în dor, într-un pelerinaj spre Împărăție. Biserica de la Berna este un „acasă”, un loc unde pelerinii prind rădăcini în cer.

Georgiana Huian (Berna)