Cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinÅ£itului Mitropolit Iosif a avut loc la Berna, în zilele de 9 și 10 februarie 2019, un simpozion pe teme de credinÅ£ă, duhovnicie ÅŸi cultură. Evenimentul a fost organizat ÅŸi găzduit de Centrul Parohial Social-Cultural „Sfântul Nicolae” din Berna și de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Berna, Solothurn și împrejurimi. Alături de căutătorii de frumos ÅŸi de însetaÅ£ii de dumnezeire care locuiesc în ElveÅ£ia s-au bucurat de acest eveniment aproape ÅŸaizeci de tineri sosiÅ£i din Germania cu prilejul unei călătorii organizate de AsociaÅ£ia Tinerilor OrtodocÅŸi Romani din Germania (ATORG), călăuziÅ£i de PreasfinÅ£itul Sofian BraÅŸoveanul, preÅŸedintele asociaÅ£iei, și însoÅ£iÅ£i de vicepreÅŸedintele acesteia, Părintele Diacon Teodor TăbuÅŸ.

Sâmbătă după-amiază, în biserica-cetăÅ£uie din Berna, PreasfinÅ£itul Sofian BraÅŸoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, a Å£inut mai întâi un cuvânt despre „Hrănirea ÅŸi postirea în ortodoxie”. Pornind de la câteva episoade biblice ÅŸi de la unele citate patristice, amintind în acelaÅŸi timp vorbele și duhul Părintelui Teofil Părăian, PreasfinÅ£itul Sofian ne-a tâlcuit chibzuinÅ£a ortodoxă care împletește veselirea în faÅ£a lui Dumnezeu prin binecuvântatele roade ale pământului cu aspiraÅ£ia către înduhovnicirea celor trupești prin postire. 

Un viu dialog cu tinerii s-a înfiripat după aceea, atingând teme precum pregătirea pentru Sfânta ÎmpărtăÅŸanie, „postul gândurilor”, curățirea simțurilor în contextul avalanșei audio-vizuale sau dificultățile și binecuvântările postirii după rânduiala ortodoxă în lumea occidentală. Spre seară, la lumina lumânărilor ÅŸi a candelelor, Biserica s-a cufundat în rugăciunile Vecerniei. DiscuÅ£iile au continuat apoi, cu multă vioiciune, în sala de agapă a Centrului Parohial, unde românii din ElveÅ£ia ÅŸi tinerii din Germania ÅŸi-au împărtășit experienÅ£ele de viaÅ£ă ÅŸi căutările duhovniceÅŸti. 

La evenimentul din Berna a fost invitat ÅŸi domnul Prof. Dr. Pavel Chirilă, pentru o conferință despre „Sănătate și viață”, în cursul zilei de sâmbătă, 9 februarie. Din cauza unor probleme de sănătate, domnul doctor nu a putut sosi la Berna, însă persoana domniei sale ne-a fost prezentă în gând, în rugăciune, în reflecÅ£iile despre hrănire ÅŸi postire.

Duminică dimineață au venit la Dumnezeiasca Liturghie ÅŸi mai mulți oameni decât în ajun: peste 250 de persoane unite întru aceeași bucurie euharistică. Slujită de Preasfințitul Sofian, împreună cu Părintele Gheorghe Laurențiu Precup ÅŸi cu PărinÅ£ii Diaconi Teodor Tăbuș și Nicolae Popescu, Sfânta Liturghie arhierească ne-a înrădăcinat („iarăÅŸi ÅŸi iarăÅŸi”) în cer ÅŸi ne-a unit cu Hristos. Trupul bisericii pulsa cu o singură inimă. Zidurile, însemnate cu semnul Sfintei Cruci, s-au arcuit în rugăciune ÅŸi cântare, sufletele s-au transfigurat ÅŸi s-au înflăcărat prin pogorârea Sfântului Duh, oamenii s-au înnoit în dragoste împărtășindu-se cu Sfintele Taine. Sub lumina Învierii lui Hristos, care ne îmbrăÅ£iÅŸa din altar, ne-am bucurat cu toții de Praznicul Sfântului Haralambie, dar ÅŸi de binecuvântarea Sfintelor Moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Nicolae, ale Sfântului Nectarie, ale Sfântului Andrei Åžaguna, ale Sfintei Anastasia Romana, ale Sfântului Bonifaciu ÅŸi ale Sfântului Pantelimon, care ocrotesc biserica din Kastellweg, transformând-o într-un „castel” al sfinților. 

După ce oaspeții au fost ospătați cu bucate alese, ca-n poveÅŸti, maestrul Dan Puric i-a invitat pe toÅ£i într-un dans al gândurilor despre firea românilor, despre marii oameni ai istoriei, ai culturii ÅŸi ai credinței neamului, către o reflecție profundă despre rădăcini ÅŸi exil, despre plecări ÅŸi reveniri pe pământul românesc, despre curajul, iubirea ÅŸi mila care stau deopotrivă în firea ÅŸi în fapta românului, oriunde ar călători prin lume. În căutarea „esențelor” românești, și încredințat de adâncimea întâlnirii care creează Biserica, Dan Puric ni i-a adus în fața ochilor minții și ai inimii pe Vasile Băncilă, pe Mircea Vulcănescu, pe Mircea Eliade, pe marii duhovnici Iustin Pârvu și Ioanichie Bălan, pe Părintele Arsenie Boca și pe Părintele Rafail Noica. S-au împletit reflecții despre demnitatea românilor și despre lumina interioară pe care o poartă în fața beznelor și a „torturilor” istoriei, despre relația românului cu timpul și cu veacul, despre deschiderea spre veșnicie și despre continuitatea dintre lumea de aici și lumea de dincolo, atât de limpede țăranului român. Peste veacuri, ne-am întâlnit cu Sfântul Constantin Brâncoveanu, care, în neclintirea credinței sale în fața suferinței de a „asista” la moartea mucenicească a fiilor săi, întruchipează însăși „condiția noastră”, cu Maria Brâncoveanu, supusă la rândul ei unei dureri nemăsurate, ÅŸi cu Principesa Ileana (Maica Alexandra), care răspunde cu „regalitatea regelui” „regalității Å£ăranului”. Condiția de român s-a creionat ca fiind legată de dimensiunea absolutului, căci românul își poartă relația cu absolutul și atunci când trece peste graniță, purtând cu sine simțul încreștinat al nemuririi, adică biserica, matcă a lui, ca o regină a albinelor pe care o slăveÅŸte oriunde ÅŸi-ar aÅŸeza vremelnicia în lume. Printre amintiri din viața artistului și relatări despre marii maeștri ai teatrului românesc, discursul a pus în lumină setea de absolut, libertatea care „nu se câștigă, ci se apără”, iubirea, care-și Å£ine mereu ațintită privirea spre virtute, precum pasărea calandrinon, umorul, care se întâlnește cu aristocrația creștină, scuturând rutina și formalismul, și „geniul” discernământului românesc, atât de necesar în vremuri de „cernere”.

Locul românilor în lume este locul hrănirii cu dulceața dumnezeiască, un loc care se deschide spre cale, un „acasă” care se închipuie în mișcare, în dor, într-un pelerinaj spre Împărăție. Biserica de la Berna este un „acasă”, un loc unde pelerinii prind rădăcini în cer.

Georgiana Huian (Berna)