Preasfințitul Siluan a început conferința cu o rugăciune către Domnul și Dumnezeul nostru, pentru ca această discuție, care nu s-a vrut una a „intelectului și a ideilor, ci un gând spre o viețuire creștinească”, să fie spre zidirea sufletească a tânărului. Acesta este, așa cum ne spune Preasfințitul Siluan, „ținta unui război duhonicesc”, un război care a început imediat cu căderea protopărinților noștri Adam și Eva. Mai ales astăzi acest răz­boi se manifestă prin asaltul imaginii virtuale asupra tânarului, aceasta pătrunzând în sufletul lui și schimbând direcția privirii interioare dinspre Dumnezeu spre lume. În Fac. 3, 6 aflăm că Eva, în urma dialogului avut cu șarpele și „socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință” a că­zut de la slava lui Dumnezeu. Preasfințitul Siluan prezintă în opoziție aceste trei jude­căți ale omului prin cuvintele Evanghelistului Ioan din prima Epistolă Sobornicească: „Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și tru­fia vieții nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume” (1 Ioan 2, 15-16). Prin aceste trei lucruri omul s-a îndepărtat de la iubirea lui Dumnezeu, iar tânărului tocmai aceste trei lucruri se oferă astăzi prin tot ceea ce reprezintă mediul virtual audio-vizual.

Omul nu-L mai caută pe Dumnezeu ci caută la poftele sale, fiind imediat împli­nite de societate, iar tânărul este cel mai vulnerabil. Preasfințitul Siluan ne arată că omul are posibilitatea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să revină către starea în care a fost creat, iar aceasta se realizează în Sfânta Liturghie. Acest „Eveniment” se întâmplă întotdeauna într-un „Astăzi” permanent, omul fiind în aceeași stare cu Apostolii care trăiau alături de Hristos după Cincizecime. Prin participarea omului la Sfânta Liturghie, acesta aude, vede, pipăie și gustă pe Domnul pentru că Acesta vrea să ne dea toate ale Sale, Sfințenia și Veșnicia Sa. Această stare a omului este în afara timpului istoric și este o intrare în timpul Veșnic. Mai ales tânărul are nevoie de această trăire în comuniunea Sfintei Liturghii pentru a putea ști cum să se prote­jeze de lumea în care se va întoarce.

În concluzie Preasfințitul Siluan ne îndeamnă să ne întrebăm cât timp inima noas­tră zăbovește cu Dumnezeu. Fiecare dintre noi să caute să răspundă cât mai sincer la această întrebare și va constata care este trăirea acestuia cu Dumnezeu. Soluția ar fi să ne antrenăm inima chiar și numai pentru un minut dimineața și un minut seara. Dacă începem să facem acest exercițiu vom simți imediat roadele iubirii Domnului către om și vom avea bucurie în viața noastră. Bucurie care nu există în afară de Dumnezeu și care lipsește din ce în ce mai mult în viața tânarului. Pentru a putea să trăim cu adevă­rat creștinește, Preasfințitul Siluan ne spune „să fim cu inima deschisă către Dumnezeu și să ne reconfigurăm raportarea către Acesta prin auz, prin vedere, prin prisma dra­gului... de drag postesc, de drag merg la Biserică, de drag cer iertare. Calitatea a ceea ce facem schimbă trăirea noastră. Din trăire vine înțelegerea. Problema tânarului este că vrea să înțeleagă înainte de a trăi”. Tânarul și nu numai trebuie să învețe să ajungă să-și miște inima către Dumnezeu, iar acest lucru se poate face numai cu Dumnezeu și prin Dumnezeu, în Sfânta Liturghie.

Cătălin Iordache, Paris