Icoana Sfântului Mare Mucenic Panteli­mon din Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai a fost zugrăvită la începutul se­colului al XlII-lea și îl înfățișează pe sfânt ținând în mâna dreaptă o cruce (semn al suferințelor pentru Hristos), iar în mâna stângă o cutie cu medicamente.

Aceasta este una dintre icoanele Sfântului Pantelimon împodobită cu un cadru de scene mici, marginale, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. Acest tip de repre­zentare a vieții sfinților a devenit o practică chiar în secolul al XIII-lea.

SCENELE PREZENTATE ÎN ICOANÄ‚ SUNT:

În partea de sus: Sfântul Pantelimon se întâlnește cu Sfântul Mucenic Ermolae; Sfân­tul Pantelimon învață tainele medicinii de la preotul Ermolae; Sfântul Pantelimon se roagă pentru copilul mușcat de șarpe; Sfântul Pantelimon înviază copilul prin rugăciune.

În partea din stânga: Sfântul Pantelimon ucide șarpele; Sfântul Pantelimon îl vindecă pe orbul din naștere; Sfântul Pantelimon îl ridică pe paralitic; Sfântul Pantelimon este chinuit prin fierberea într-un vas de plumb.

În partea din dreapta: Sfântul Pantelimon este botezat; Sfântul Pantelimon distruge ido­lii păgânilor; Sfântul Pantelimon este chinuit și ars; Sfântul Pantelimon este dat spre hrană fiarelor sălbatice.

În partea de jos: Sfântul Pantelimon este aruncat în mare; Sfântul Pantelimon și roata plină de cuie, care se întoarce să-i rănească pe chinuitorii săi; Sfântul Pantelimon este decapi­tat; înmormântarea Sfântului Pantelimon.

DE REÅ¢INUT: Așezată la poalele Muntelui Sinai, Mănăstirea Sfânta Ecaterina se înalță chiar pe locul de unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise dintr-un rug cuprins de o flacără nepământeană – în același loc de unde Sfântul Proroc a pornit pentru a se ruga lui Dumnezeu și a primit tablele legii cu cele zece porunci.

Vechea mănăstire, numită „Mănăstirea Tesaloniceanului", a fost înființată în secolul al Xl-lea de călugări greci. Ajungând pustie, a fost luată de ruși și refăcută, primul ctitor al ei fiind prințul Lazăr al Serbiei.

În anul 1855 mănăstirea număra 350 de călugări, iar către sfârșitul secolului al XlX-lea numărul acestora era de 1000, viețuind îm­preună ruși, greci, sârbi, bulgari și români.

În mijlocul mănăstirii se află biserica mare, închinată Sfântului Mucenic Pantelimon. Această biserică este sprijinită pe zece stâlpi de marmură. Icoana făcătoare de mi­nuni a Sfântului Pantelimon este îmbrăcată în argint poleit cu aur și împodobită cu tot felul de pietre scumpe, trimise din Rusia. În par­tea stângă a bisericii se află o clădire foarte mare, care la ultimul etaj are o biserică mare și frumoasă închinată Acoperământului Mai­cii Domnului.

Până acum câțiva ani, la intrarea în bise­rica Sfântului Pantelimon se afla o ușă groa­să de lemn, pe care scria că acest sfânt locaș s-a făcut prin cheltuiala lui Scarlat Calimahi, Voievodul Moldovei. Rușii însă au schimbat această ușă, punând alta.

Sfinte moaște se află și aici foarte multe, din care vom enumera câteva: capul Sfântului Mucenic Pantelimon, capul Sfântului Noului Mucenic Åžtefan, capul Sfântului Siluan Atonitul, o părticică de la Sfânta Muceniță Paraskevi, și de la Sfântul și Dreptul losif.

Numărul monahilor este de 50.

DE REÅ¢INUT: Aici au viețuit Sfân­tul Siluan Athonitul (între anii 1892-1938) si Cuviosul Sofronie Saharov (între anii 1926-1938).