Mirele și Mr. Darcy

Este acest lucru o forță sau o slăbiciune? Este acest zbor un motor sau o piedică vieții? Un avânt sau o… evaziune din sarcină, din prezentul de care suntem responsabili?

Căutând argumente în favoarea visării, am găsit la părintele Porfirie un cuvânt care m-a uimit și care pare coerent cu primele variante: „Sufletul creștinului trebuie să fie delicat, sensibil, să zboare, să tot zboare, să trăiască printre visări. Să zboare în nemărginire, în stele, în mărețiile lui Dumnezeu, în tăcere.” (1) Ca să găsesc apoi scris de mitropolitul Antonie de Suroj că „nu este nevoie să încerci să sari din prezent în viitor […] Ceea ce trebuie să faci este să fii atât de total în prezent, încât toate energiile tale și întreaga ta ființă să fie concentrate în cuvântul «acum».” (2)

Visarea părintelui Porfirie este zborul spre Dumnezeu, este avântul spre Mirele pe Care cu toții Îl așteptăm. Zborul părintelui Porfirie are calitatea de a fi „greu” de hotărâre și de credință. Visarea lui conține grăuntele de muștar care face munții să se miște și deschide ușa cămării de nuntă a Împărăției Cerurilor. Visarea lui e orientată spre schimbarea lui însuși de către el însuși, nu spre fapte exterioare care s-o împlinească.

Cealaltă visare este pericolul secolului vitezei. Prezentul ne este furat de îndatoririle zilnice, însă sufletul își cere hrana. Åži îl amăgim cu vise, cu închipuiri. Åži devine un suflet anorexic. Petrecem timp și investim energie în spațiul virtual al internetului, de exemplu, sau în alte virtualități pentru că… it’s safe. Teama de eșec ne împiedică să trăim.

Riscul este să pierdem prezentul și ocazia mântuitoare adusă de fiecare clipă. Sau să nu-L auzim pe Domnul bătând pentru că în mintea noastră abia mâine așteptăm să ne cheme. Sau să nu ne întâlnim nici pe noi înșine, confundându-ne cu propria proiecție. Cât despre întâlnirea cu celălalt – prietenul, aproapele, mirele – sunt șanse să nu mai avem disponibilitate și resurse pentru el.

Dacă Împărăția Cerurilor începe acum, înseamnă că trebuie s-o trăiesc și nu s-o visez.

Anca Sav (Paris)

Note de subsol

(1) „Din volumul Ne vorbește părintele Porfirie”, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2003
(2) „Åžcoala rugăciunii”, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2006