Este acest lucru o forÅ£ă sau o slăbiciune? Este acest zbor un motor sau o piedică vieÅ£ii? Un avânt sau o… evaziune din sarcină, din prezentul de care suntem responsabili?

Căutând argumente în favoarea visării, am găsit la părintele Porfirie un cuvânt care m-a uimit ÅŸi care pare coerent cu primele variante: „Sufletul creÅŸtinului trebuie să fie delicat, sensibil, să zboare, să tot zboare, să trăiască printre visări. Să zboare în nemărginire, în stele, în măreÅ£iile lui Dumnezeu, în tăcere.” (1) Ca să găsesc apoi scris de mitropolitul Antonie de Suroj că „nu este nevoie să încerci să sari din prezent în viitor […] Ceea ce trebuie să faci este să fii atât de total în prezent, încât toate energiile tale ÅŸi întreaga ta fiinÅ£ă să fie concentrate în cuvântul «acum».” (2)

Visarea părintelui Porfirie este zborul spre Dumnezeu, este avântul spre Mirele pe Care cu toÅ£ii Îl aÅŸteptăm. Zborul părintelui Porfirie are calitatea de a fi „greu” de hotărâre ÅŸi de credinÅ£ă. Visarea lui conÅ£ine grăuntele de muÅŸtar care face munÅ£ii să se miÅŸte ÅŸi deschide uÅŸa cămării de nuntă a ÎmpărăÅ£iei Cerurilor. Visarea lui e orientată spre schimbarea lui însuÅŸi de către el însuÅŸi, nu spre fapte exterioare care s-o împlinească.

Cealaltă visare este pericolul secolului vitezei. Prezentul ne este furat de îndatoririle zilnice, însă sufletul îÅŸi cere hrana. Åži îl amăgim cu vise, cu închipuiri. Åži devine un suflet anorexic. Petrecem timp ÅŸi investim energie în spaÅ£iul virtual al internetului, de exemplu, sau în alte virtualităÅ£i pentru că… it’s safe. Teama de eÅŸec ne împiedică să trăim.

Riscul este să pierdem prezentul ÅŸi ocazia mântuitoare adusă de fiecare clipă. Sau să nu-L auzim pe Domnul bătând pentru că în mintea noastră abia mâine aÅŸteptăm să ne cheme. Sau să nu ne întâlnim nici pe noi înÅŸine, confundându-ne cu propria proiecÅ£ie. Cât despre întâlnirea cu celălalt – prietenul, aproapele, mirele – sunt ÅŸanse să nu mai avem disponibilitate ÅŸi resurse pentru el.

Dacă ÎmpărăÅ£ia Cerurilor începe acum, înseamnă că trebuie s-o trăiesc ÅŸi nu s-o visez.

Anca Sav (Paris)

Note de subsol

(1) „Din volumul Ne vorbeÅŸte părintele Porfirie”, Editura Cartea Ortodoxă, BucureÅŸti, 2003
(2) „Åžcoala rugăciunii”, Editura Cartea Ortodoxă, BucureÅŸti, 2006