Nu trăim astăzi într-o vre­me de prigoană la propriu, dar cu toate acestea zi de zi suntem confruntați cu tot felul de încercări, din toate părțile, după cuvântul Evangheliei: «dușmanii omului vor fi casnicii lui»²; într-adevăr totul se pune împotrivă credinței noastre și împotriva a toate noi trebuie să ne mărturisim credința împre­jurul nostru – către cei care ne înconjoa­ră direct – uneori în propria noastră casă, în obștea sau parohia noastră, sau în ori­ce alt loc. În fiecare clipă mărturisirea credinței este un fapt real și chiar dacă nu suntem uciși de cei dinaintea cărora ne mărturisim credința, cu toate acestea în sufletul nostru suntem dați morții, trăim mucenicia, îndurând râsete și batjocuri, disprețuiți pentru că ne-am manifestat credința, însă Domnul spune că cel care va răbda până la sfârșit va fi biruitor³.

„Vei cunoaște care este starea adevă­rată și tainică a inimii tale după felul gân­durilor tale”, scrie Sfântul Isaac⁴. Ceea ce iubește Dumnezeu în noi, este aplecarea tainică a inimii noastre, pe care nimeni nu o poate vedea nici percepe. Inima se poate apleca spre ură, spre nepăsare, dar si spre iubire. Iar cel care pune la cale orice rău în noi nu poate răbda chiar această tainică aplecare a inimii.

Or această stare tainică a inimii noastre aplecate spre iubire, în momentul în care o trăim, naște suferința, căci este o stare hristică, o stare de mucenicie, o stare de luptă continuă pentru ca iubirea să învingă în inima noastră. „Adevărata minune, scrie Olivier Clement, cea mai grea, este deci pilda si lucrarea iubirii, în înțelesul du­hovnicesc al cuvântului. A intra în Dumnezeu înseamnă a se lăsa dus de nesfârșita mișcare de iubire a Treimii, care ne arată pe celălalt ca pe aproapele nostru și mai mult decât atât, care îngăduie fiecăruia dintre noi să devină aproapele celorlalți oa­meni. Iar a deveni aproape înseamnă a urma lui Hristos, căci El se face una cu orice om care suferă”⁵.

Noi suntem iubitori ai lui Dumnezeu, iar lupta noastră tainică este a căuta cum să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, cum să dăruim sau să ne dăruim pe noi înșine. „Dumnezeu este iubire și viață, mai spune el, iar omul care se unește cu Dumnezeu devine o ființă capabilă de iubire. Iar această iubire este libertate”⁶. Toți sfinții mu­cenici pe care îi pomenim zi de zi se fac pentru noi lumină vie, care ne însoțește în această luptă pentru a dobândi iubirea fără greș și fără pată, care din fericire trece prin aproapele nostru.

† Mitropolitul Iosif