Anul care tocmai a trecut ne-a dăruit multe binecuvântări dar și încercări ce au fost cu siguranță spre creșterea spirituală a fiecăruia dar și spre înmulțirea bunătăților ce, în această parohie, de 6 ani, Dumnezeu le trimite cu generozitate.

Iată, Crăciunul 2009 ne-a amintit de aceeași sărbătoare a Nașterii Domnului din anul 2003 care a adunat puțin peste 20 de persoane pe atunci, dar care au avut o mare bucurie să audă slujba marii sărbători în limba română. Åži așa cum a făcut lucrătorul cu talanții în parabolă, și aici s-au înmulțit roadele prin sacrificii, răbdare și perseverență.

Spuneam, 2009 ne-a solicitat poate mai mult decât până acum și ne-a adunat pe toți în jurul bisericii pentru a o aduce la aspectul ei actual și a proiecta realitatea noastră ortodoxă și aici, în occident. Acest rod frumos este de fapt o împletire armonioasă a mai multor elemente care s-au îmbinat perfect într-o salbă a ecumenismului realizat la scară mică dar traită în adevăr și respect reciproc: practicarea credinței prin participarea la Sfintele Slujbe a multor români ortodocși din zonă, deschiderea Bisericii catolice locale față de comunitatea română ce s-a stabilit aici muncind cinstit și făcându-se respectată pentru asta, necesitatea săvârșirii tot mai frecvente a anumitor slujbe ca botezul, cununia și uneori înmormântarea.

Lucrările la nouă biserică au durat cam 2 luni, fiind create și spații pentru orele de catehism oferite copiilor parohiei, care au loc în fiecare sâmbătă seara. În 10 mai 2009 s-a inaugurat noul sălaș de cult cu un sobor de preoți din împrejurimi și din România. În lunile care au urmat s-au strâns fonduri pentru finalizarea lucrărilor urgente pentru a se putea sfinți altarul și biserica, lucru care s-a realizat pe 8 decembrie 2009.

„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce ai pus în ceruri cetele și oștile Arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților Tăi îngeri care împreună cu noi slujesc și împreună slăvesc bunătatea Ta!”

Cu acesta rugăciune Preasfințitul Siluan împreună cu un sobor de 25 de preoți și 2 diaconi ce au sosit de pe întinsul Italiei (de la Bari până la Torino) dar și din România (starețul Mănăstirii Cozia) a început slujba sfințirii acestui lăcaș de cult și astfel ziua de 8 decembrie a devenit ziua pe care am așteptat-o în toți anii aceștia. Slujba a durat 6 ore iar fiecare moment important al sfințirii a fost marcat și explicat cu multă răbdare de către Preasfințitul Siluan, de la spălarea sfintei mese până la ungerea ei cu Marele Mir și îmbrăcarea ei în veșmânt imaculat legat cu mare grijă și pecetluit. A fost citit în fața credincioșilor și HRISOVUL DE SFINÅ¢IRE care apoi a fost sigilat în masa sfântului altar împreună cu o părticică din moaștele celor 14.000 de prunci uciși de Irod, ale marei Mucenițe Ecaterina, ale Sfântului Ghedeon de la Athos și ale Muceniței Spina de la Roma.

„S-a sfințit prin punere de sfinte moaște altarul bisericii cu hramul Sfinții Trei Ierarhi și a Sfântului Nicolae din parohia Lodi, protopopiatul Milano de către Preasfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din Italia în anul mântuirii 2009, luna decembrie, ziua 8. Au participat membrii consiliului și comitetului parohial și un mare număr de credincioși precum și reprezentanți ai autorităților locale italiene. Aceasta sfântă biserică s-a înfrumusețat cu osteneala credincioșilor ortodocși de pe aceste meleaguri sub pastorirea preotului Nicolae Cazacu. Binecuvântează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale! Episcop Siluan, al Episcopiei Italiei, preoți și diaconi în ziua de 8 decembrie, la prăznuirea sfinților cuvioși Patapie și Sofronie.”

O slujbă unică, plină de semnificații la care credincioșii au participat cu interes iar binecuvântarea de a trece tot poporul prin Sfântul Altar și târnoseala primită a fost marea bucurie duhovnicească a celor veniți din toate zonele învecinate și nu numai. Slujba s-a încheiat cu cuvinte de mulțumire reciprocă rostite de Preasfințul Siluan și Episcopul Bisericii catolice locale, Giuseppe Merisi, fiind mult apreciat efortul și mobilizarea comunității în astfel de activități. Preotului paroh de aici i s-a acordat crucea și gradul onorific de iconom stavrofor.

A fost sărbătoare la biserică, a fost sărbătoare pe străzile din jur, a fost și în sufletele noastre și s-a văzut asta în ochi, pe fețe și prin porturile populare românești, din diferite zone, pe care le luăm cu drag doar la zile mari. A fost, într-adevăr, o zi binecuvântată în care ne-am simțit toți ca o mare familie și sperăm că după Lodi, Pavia și Verbania (în protopopiatul Milano) să urmeze și alte asemenea aici, în Italia, dar nu numai. Prin aceste realizări aparent izolate se vădește, de fapt, victoria Bisericii într-o lume în care predomină indiferența, invidia și deci lipsa iubirii, se poartă mesajul lui Hristos prin atmosfera de rugăciune ce vorbește de la sine despre originalitate și aspectul viu și dinamic al ortodoxismului romanesc.

Prezbitera Simona Cazacu