BufniÅ£a îÅŸi dorea foarte mult o pereche de ochelari cu care să poată vedea mai bine. DorinÅ£a i s-a împlinit de ziua ei. Mult s-a bucurat bufniÅ£a de acest cadou neaÅŸteptat. I-a pus repede pe ochi ÅŸi s-a dus prin pădure.
Ochelarii funcÅ£ionau, dar... privite prin aceÅŸti ochelari, toate animalele păreau a fi rele, mincinoase, viclene, nu aÅŸa cum le ÅŸtia ea. Foarte descurajată ÅŸi speriată, s-a întors acasă. ÎÅŸi dorise să se joace cu celelalte animale, dar acum, când văzuse ce era în inimile lor, nu-ÅŸi mai dorea acest lucru. Încetul cu încetul s-a îndepărtat de ceilalÅ£i, nu mai ieÅŸea din cuib ÅŸi nu mai voia să vadă pe nimeni.
Căprioara era foarte îngrijorată de soarta bufniÅ£ei ÅŸi, într-o zi, ÅŸi-a luat inima în dinÅ£i ÅŸi s-a apropiat de ea.
– Nu te-am mai văzut de mult prin poieniÅ£ă. De ce nu mai vii?
– Cu ochelarii aceÅŸtia îi văd pe ceilalÅ£i aÅŸa cum sunt cu adevărat: mândri, lacomi, vicleni, fricoÅŸi, făÅ£arnici... Văd totul atât de clar acum...
– De ce nu vrei să vezi în ceilalÅ£i, mai întâi, partea frumoasă a inimii lor? Åži, mai ales, ar trebui să faci ceea ce nu ai făcut prima dată când ai primit ochelarii: să-i pui pe ochi ÅŸi să te priveÅŸti în oglindă.
BufniÅ£a, mirată, a ascultat-o pe căprioară ÅŸi s-a uitat în apa cristalină a izvorului. Oglinda apei îi reflecta acum adevărata sa inimă. A tresărit ÅŸi s-a speriat atât de tare încât ochelarii i-au căzut ÅŸi s-au spart de o piatră. Dar acum nu-i mai părea rău după ei.
– Încearcă să uiÅ£i ce ai văzut în inimile celorlalÅ£i, dar aminteÅŸte-Å£i mereu ceea ce ai văzut în inima ta, îi mai spuse căprioara.
BufniÅ£a a ascultat sfatul căprioarei, ÅŸi astfel cei din jur au început să-i pară din ce în ce mai buni pentru că îÅŸi aducea mereu aminte ce văzuse în propria ei inimă.
Stiati că ...?
-
Viata în Hristos si cu Hristos desăvârÅŸeÅŸte si înfrumuseÅ£ează sufletul si lucrează chipul lui Dumnezeu în om. Aceasta îl sfinÅ£eÅŸte pe om ÅŸi-l ridică la asemănarea cu Dumnezeu. Îl uneÅŸte cu Dumnezeu ÅŸi îl arată fiu al Lui. Îi face pe oameni părtaÅŸi DumnezeieÅŸtilor Taine. Aduce ca răsplată pacea în inimă ÅŸi atrage mila dumnezeiască. PăzeÅŸte cugetul curat ÅŸi-l înaripează spre a zbura către Dumnezeu. ÎnalÅ£ă sufletul ÅŸi-l conduce de la cele pământeÅŸti la cele cereÅŸti. SmereÅŸte cugetul. Å¢ine în frâu pornirile. DomoleÅŸte patimile. ÎmblânzeÅŸte poftele.
-
Viata în Hristos duce la adevărata ÅŸtiinÅ£ă; conduce la fericire, la slavă ÅŸi cinste. ÎmpleteÅŸte cununi de biruinÅ£ă; pregăteÅŸte bătrâneÅ£i cinstite; dăruieÅŸte statornicie, dă curaj, formează caracterul, dăruieÅŸte nobleÅ£e, poartă sufletului de grijă, se face păzitoare cumpătării; păstrează curăÅ£ia; ocroteÅŸte fecioria sufletului ÅŸi a trupului.
-
Viata în Hristos îl face iubit tuturor pe cel care este părtaÅŸ ei; îi aduce prieteni; îl arată în societate ca fiind vestit; face din el un cetăÅ£ean de cinste; iar pe cel care este educat de ea îl înalÅ£ă la măsura omului desăvârÅŸit; îl face membru statornic al societăÅ£ii; îl arată pe cel care se află la putere ca pe un stăpânitor drept ÅŸi conducător priceput ÅŸi îl înzestrează cu puterea de a duce la capăt orice lucru de încredere.
-
Cel ce trăieÅŸte după Hristos este bun ÅŸi ca părinte, ÅŸi ca fiu, ÅŸi ca soÅ£, ÅŸi ca rudă, ÅŸi ca prieten, ÅŸi ca apropiat, ÅŸi ca străin, ÅŸi ca cetăÅ£ean, ÅŸi ca însoÅ£itor sau colaborator, ÅŸi ca dimpreună călător, fie pe mare, fie pe uscat ÅŸi, ca să vorbim în general, este un om bun, frumos ÅŸi vrednic în toate.
Astfel de oameni ajung să fie cei ce trăiesc o viaÅ£ă în Hristos!
Sfântul Nectarie din Eghina