Bufniţa îşi dorea foarte mult o pereche de ochelari cu care să poată vedea mai bine. Dorinţa i s-a împlinit de ziua ei. Mult s-a bucurat bufniţa de acest cadou neaşteptat. I-a pus repede pe ochi şi s-a dus prin pădure.
Ochelarii funcţionau, dar... privite prin aceşti ochelari, toate animalele păreau a fi rele, mincinoase, viclene, nu aşa cum le ştia ea. Foarte descurajată şi speriată, s-a întors acasă. Îşi dorise să se joace cu celelalte animale, dar acum, când văzuse ce era în inimile lor, nu-şi mai dorea acest lucru. Încetul cu încetul s-a îndepărtat de ceilalţi, nu mai ieşea din cuib şi nu mai voia să vadă pe nimeni.
Căprioara era foarte îngrijorată de soarta bufniţei şi, într-o zi, şi-a luat inima în dinţi şi s-a apropiat de ea.
– Nu te-am mai văzut de mult prin poieniţă. De ce nu mai vii?
– Cu ochelarii aceştia îi văd pe ceilalţi aşa cum sunt cu adevărat: mândri, lacomi, vicleni, fricoşi, făţarnici... Văd totul atât de clar acum...
– De ce nu vrei să vezi în ceilalţi, mai întâi, partea frumoasă a inimii lor? Şi, mai ales, ar trebui să faci ceea ce nu ai făcut prima dată când ai primit ochelarii: să-i pui pe ochi şi să te priveşti în oglindă.
Bufniţa, mirată, a ascultat-o pe căprioară şi s-a uitat în apa cristalină a izvorului. Oglinda apei îi reflecta acum adevărata sa inimă. A tresărit şi s-a speriat atât de tare încât ochelarii i-au căzut şi s-au spart de o piatră. Dar acum nu-i mai părea rău după ei.
– Încearcă să uiţi ce ai văzut în inimile celorlalţi, dar aminteşte-ţi mereu ceea ce ai văzut în inima ta, îi mai spuse căprioara.
Bufniţa a ascultat sfatul căprioarei, şi astfel cei din jur au început să-i pară din ce în ce mai buni pentru că îşi aducea mereu aminte ce văzuse în propria ei inimă.
Stiati că ...?
-
Viata în Hristos si cu Hristos desăvârşeşte si înfrumuseţează sufletul si lucrează chipul lui Dumnezeu în om. Aceasta îl sfinţeşte pe om şi-l ridică la asemănarea cu Dumnezeu. Îl uneşte cu Dumnezeu şi îl arată fiu al Lui. Îi face pe oameni părtaşi Dumnezeieştilor Taine. Aduce ca răsplată pacea în inimă şi atrage mila dumnezeiască. Păzeşte cugetul curat şi-l înaripează spre a zbura către Dumnezeu. Înalţă sufletul şi-l conduce de la cele pământeşti la cele cereşti. Smereşte cugetul. Ţine în frâu pornirile. Domoleşte patimile. Îmblânzeşte poftele.
-
Viata în Hristos duce la adevărata ştiinţă; conduce la fericire, la slavă şi cinste. Împleteşte cununi de biruinţă; pregăteşte bătrâneţi cinstite; dăruieşte statornicie, dă curaj, formează caracterul, dăruieşte nobleţe, poartă sufletului de grijă, se face păzitoare cumpătării; păstrează curăţia; ocroteşte fecioria sufletului şi a trupului.
-
Viata în Hristos îl face iubit tuturor pe cel care este părtaş ei; îi aduce prieteni; îl arată în societate ca fiind vestit; face din el un cetăţean de cinste; iar pe cel care este educat de ea îl înalţă la măsura omului desăvârşit; îl face membru statornic al societăţii; îl arată pe cel care se află la putere ca pe un stăpânitor drept şi conducător priceput şi îl înzestrează cu puterea de a duce la capăt orice lucru de încredere.
-
Cel ce trăieşte după Hristos este bun şi ca părinte, şi ca fiu, şi ca soţ, şi ca rudă, şi ca prieten, şi ca apropiat, şi ca străin, şi ca cetăţean, şi ca însoţitor sau colaborator, şi ca dimpreună călător, fie pe mare, fie pe uscat şi, ca să vorbim în general, este un om bun, frumos şi vrednic în toate.
Astfel de oameni ajung să fie cei ce trăiesc o viaţă în Hristos!
Sfântul Nectarie din Eghina