Bufnița își dorea foarte mult o pereche de ochelari cu care să poată vedea mai bine. Dorința i s-a împlinit de ziua ei. Mult s-a bucurat bufnița de acest cadou neașteptat. I-a pus repede pe ochi și s-a dus prin pădure.
Ochelarii funcționau, dar... privite prin acești ochelari, toate animalele păreau a fi rele, mincinoase, viclene, nu așa cum le știa ea. Foarte descurajată și speriată, s-a întors acasă. Își dorise să se joace cu celelalte animale, dar acum, când văzuse ce era în inimile lor, nu-și mai dorea acest lucru. Încetul cu încetul s-a îndepărtat de ceilalți, nu mai ieșea din cuib și nu mai voia să vadă pe nimeni.
Căprioara era foarte îngrijorată de soarta bufniței și, într-o zi, și-a luat inima în dinți și s-a apropiat de ea.
– Nu te-am mai văzut de mult prin poieniță. De ce nu mai vii?
– Cu ochelarii aceștia îi văd pe ceilalți așa cum sunt cu adevărat: mândri, lacomi, vicleni, fricoși, fățarnici... Văd totul atât de clar acum...
– De ce nu vrei să vezi în ceilalți, mai întâi, partea frumoasă a inimii lor? Åži, mai ales, ar trebui să faci ceea ce nu ai făcut prima dată când ai primit ochelarii: să-i pui pe ochi și să te privești în oglindă.
Bufnița, mirată, a ascultat-o pe căprioară și s-a uitat în apa cristalină a izvorului. Oglinda apei îi reflecta acum adevărata sa inimă. A tresărit și s-a speriat atât de tare încât ochelarii i-au căzut și s-au spart de o piatră. Dar acum nu-i mai părea rău după ei.
– Încearcă să uiți ce ai văzut în inimile celorlalți, dar amintește-ți mereu ceea ce ai văzut în inima ta, îi mai spuse căprioara.
Bufnița a ascultat sfatul căprioarei, și astfel cei din jur au început să-i pară din ce în ce mai buni pentru că își aducea mereu aminte ce văzuse în propria ei inimă.
Stiati că ...?
-
Viata în Hristos si cu Hristos desăvârșește si înfrumusețează sufletul si lucrează chipul lui Dumnezeu în om. Aceasta îl sfințește pe om și-l ridică la asemănarea cu Dumnezeu. Îl unește cu Dumnezeu și îl arată fiu al Lui. Îi face pe oameni părtași Dumnezeieștilor Taine. Aduce ca răsplată pacea în inimă și atrage mila dumnezeiască. Păzește cugetul curat și-l înaripează spre a zbura către Dumnezeu. Înalță sufletul și-l conduce de la cele pământești la cele cerești. Smerește cugetul. Å¢ine în frâu pornirile. Domolește patimile. Îmblânzește poftele.
-
Viata în Hristos duce la adevărata știință; conduce la fericire, la slavă și cinste. Împletește cununi de biruință; pregătește bătrâneți cinstite; dăruiește statornicie, dă curaj, formează caracterul, dăruiește noblețe, poartă sufletului de grijă, se face păzitoare cumpătării; păstrează curăția; ocrotește fecioria sufletului și a trupului.
-
Viata în Hristos îl face iubit tuturor pe cel care este părtaș ei; îi aduce prieteni; îl arată în societate ca fiind vestit; face din el un cetățean de cinste; iar pe cel care este educat de ea îl înalță la măsura omului desăvârșit; îl face membru statornic al societății; îl arată pe cel care se află la putere ca pe un stăpânitor drept și conducător priceput și îl înzestrează cu puterea de a duce la capăt orice lucru de încredere.
-
Cel ce trăiește după Hristos este bun și ca părinte, și ca fiu, și ca soț, și ca rudă, și ca prieten, și ca apropiat, și ca străin, și ca cetățean, și ca însoțitor sau colaborator, și ca dimpreună călător, fie pe mare, fie pe uscat și, ca să vorbim în general, este un om bun, frumos și vrednic în toate.
Astfel de oameni ajung să fie cei ce trăiesc o viață în Hristos!
Sfântul Nectarie din Eghina