Oamenii nu plâng pentru că sunt slabi, ci pentru că au fost puternici pentru prea mult timp...
Jumătate dintre copiii mici sunt loviți de către părinți de cel puțin trei ori pe săptămână, iar violența manifestată față de copii este mai des întâlnită decât cea conjugală. Dacă s-ar încheia cu bătaia, s-ar schimba creierul unei întregi generații, deoarece bătaia produce un stres imens neurobiologic cu efect pe termen lung. Copiii și adolescenții cu dizabilități au o probabilitate de 3-4 ori mai mare să fie agresați psihic sau fizic. Copilăria nu ar trebui să fie un privilegiu doar pentru unii, ci fiecare copil are nevoie de stabilitate și echilibru.
Expunerea la necazuri la o vârstă fragedă afectează creierul și organismul copiilor. Traumele din copilărie sunt marcate de abuzul fizic sau emoțional, de violență verbală, neglijență emoțională sau fizică, separarea temporară sau divorțul părinților, traiul alături de un părinte bolnav mental, dependent de alcool sau alte substanțe. Experiențele traumatizante din copilărie sunt cea mai mare amenințare nerezolvată a sănătății publice cu care se confruntă în prezent populația, deoarece traumele timpurii afectează sănătatea individului de-a lungul vieții (boli pulmonare, depresie, riscul sinuciderii – 65% din pacienții din spitalele de psihiatrie au suferit traume în copilărie). Trauma poate sfărâma credințele interioare, dar înțelegând amintirea și acordându-i semnificații adecvate putem dezvolta mecanisme de adaptare și crearea unui univers emoțional de supraviețuire.
„Bătaia e ruptă din rai”, „Unde dă mama, creste",sunt credințe familiale disfuncționale. Fiecare copil are nevoie de un loc sigur, armonios, în care să se dezvolte echilibrat. Copiii abuzați acasă devin adulți cu lipsuri emoționale grave, care își pot răni la rândul lor copiii. La copii, nu toate rănile sunt vizibile. Prin cuvinte poți lovi sau poți mângâia un copil. Expresii de genul: „Nu esti bun de nimici”, „Mi-e rusine cu tinei" „Mai bine nu te făceami”, „Cum de X-ulescu a putut să ia o notă mai mare si tu nu?" sunt gloanțe pentru suflet și minte, care ucid. Modul în care vorbim cu copilul determină tonul vocii lui interioare. Efectele negative ale violenței verbale pot fi atât fizice (migrene, bâlbâieli, ulcer, constipație, indigestie), cât și psihice (stimă de sine redusă, hipersensibilitate, depresie, anxietate, insomnii, iritabilitate, autoagresiune, comportament agresiv, tentative de suicid, abuz de droguri sau alcool).
Întâlnesc tot mai des copii fragili sub aspect emoțional, care își duc părinții în spate. Să punem capăt acestui cerc vicios! Vorbele urâte și grele spuse unui copil de către un părinte îl vor însoți pe acesta toată viața. E mai ușor să crești bine un copil decât să încerci să îl „repari” la maturitate.
Adeseori ascultarea traumei poate fi traumatică. Dacă prietenul tău este rău, întreabă-l ce s-a întâmplat în copilăria lui. Nu judeca! Fiecare persoană din jurul tău duce o luptă despre care tu nu știi mai nimic. Cel mai frumos cadou pe care îl poți face unui copil este un zâmbet, o îmbrățișare, o privire caldă, un cuvânt dulce. Când ne avem unul pe altul și am decis să vedem dincolo de imperfecțiuni, atunci avem totul și experimentăm bucuria.
Numai împreună putem schimba sintagma: „EU TE-AM FÄ‚CUT, EU TE OMOR” cu „EU TE-AM FÄ‚CUT, EU TE FAC FERICIT!”
Ieromonahul Hrisostom Filipescu

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team