Adaugat la: 4 Iunie 2015 Ora: 15:14

Cuvânt pentru o Ortodoxie trăită autentic

„Cine pleacă uşor nu a avut experienţa harului”

Interviu cu Virgiliu Gheorghe

(prima parte)

A.I.:Dragă Virgil, te rugăm să ne împărtăsesti câte ceva din experienţa ta la revis­ta Familia Ortodoxă:întâi de toate, care sunt temele majore pe care revista simte ne­voia să le abordeze?

V.Ghe.:Cea mai importantă este trezirea la o viaţă ortodoxă autentică, în care să iei foarte în serios mesajul Evangheliei. În sensul că problematizezi permanent, te întrebi în ce măsură asculţi, în ce măsură urmezi si te implici în viaţa bisericească, nu ca într-un fel de anexă a vieţii tale, ci ca în partea esenţială a acesteia. Abordarea crestină este una fundamentală, ea schimbă totul, schimbă întreaga definiţie a ta în lumea aceasta, si dacă nu privim lucrurile asa, călcăm porunca Mântuitorului, Care a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia cerurilor si toate celelalte se vor adăuga vouă” A căuta Împărăţia cerurilor înseamnă să ne asezăm în această gândire, că Evanghelia este cea care ne luminează, că Hristos e cel mai important în viaţa noas­tră. M-a impresionat cuvântul Părintelui Porfirie, care zicea că aşa cum o iubită îşi strigă numele iubitului ei, aşa şi noi trebu­ie să repetăm mereu numele lui Hristos. Asta înseamnă să-L iubeşti pe Hristos. Noi spunem: da, Îl iubim pe Hristos, dar Îl iubim noi oare pe Hristos? Părintele Arsenie Muscalu, într-un cuvânt pentru Fami­lia Ortodoxă,arăta ce înseamnă legătura noastră cu Hristos: orice poruncă fac, o fac pentru că Hristos a spus aşa. Ţin post pentru că Hristos a spus că postul e impor­tant, mă rog sau fac milostenie pentru că Hristos a spus asta, întorc obrazul pentru că Hristos a spus să întorc obrazul, adică în orice fac mă raportez la Hristos şi mă întreb: lui Hristos i-ar plăcea lucrul aces­ta? Şi atunci, dintr-odată, sunt într-un raport cu un Dumnezeu Care este foarte personal, Care este prezent în viaţa noas­tră, dar aşteaptă ca şi noi să-I simţim pre­zenţa şi să o actualizăm permanent în con­ştiinţa noastră. Că degeaba El este prezent, pentru că El nu dă buzna în conştiinţa noas­tră. El e prezent de la Botez, dar nu dă buz­na în conştiinţa noastră. Şi atunci noi tre­buie să facem efortul de a-L simţi; e un efort de a ne elibera de strânsorile, de legă­turile şi de condiţionările lumii pentru a trăi cu Hristos. Asta nu înseamnă o viaţă contorsionată, pietistă, o religiozitate bol­navă, ci dimpotrivă, înseamnă o viaţă foar­te firească. Zicea părintele Rafail că Orto­doxia este firea omului în măsura în care, în familiaritatea asta a relaţiei cu Dumne­zeu, sunt firesc, sunt aşa cum ar trebui să fiu. Nu e nimic forţat în credinţa mea. Veţi vedea oameni care se apropie greşit şi ajung să se forţeze. Dar asta nu este plăcut lui Dumnezeu, pentru că stricăm firea. Silin­ţa noastră este de a ne apropia de Dumne­zeu fără să ne stricăm firea, căci dacă o facem aşa cum trebuie firea noastră creşte şi se realizează conform planului ei origi­nar.

A.I: La ce te referi, concret, când spui contorsionaresau stricare?

V Ghe.: Oamenii îşi formează o anu­mită imagine asupra credinţei şi intră în haina respectivă ca să pară sau să dea sea­ma în faţa conştiinţei celorlalţi că ei într-adevăr sunt credincioşi. Şi sunt anumi­te gesturi pe care ţi le însuşeşti, dar care nu simţi că sunt ale tale. E o anumită vesti­mentaţie pe care ţi-o însuşeşti şi ea nu e a ta, nu e firească pentru tine. Eu le spun de multe ori fetelor: îmbrăcaţi rochii frumoa­se, cu flori, colorate, că sunteţi tinere... de ce vă îmbrăcaţi în negru? Nu ştiu dacă asta este marca credinţei, să te închizi. Trebuie să fii luminos. Când ai o problemă, când eşti la o anumită vârstă, când vrei să te în­chizi pentru lume sau porţi doliu, înţeleg, dar altfel de ce s-o faci? Când oamenii vin la biserică, se forţează să intre în proiectul pe care cred ei că-l reprezintă Ortodoxia. Ceilalţi, văzându-i, spun că asta este o cre­dinţă bolnavă. Dar ei nu vorbesc despre credinţa ortodoxă, ci despre credinţa omu­lui aceluia. Dar ei nu ştiu că acela nu este ortodox. Ortodoxia înseamnă realizarea deplină a ta în lumea aceasta, potrivit firii tale. Dumnezeu nu stâlcește firea.

A.I: În ce fel, deci, trebuie să trăim Ortodoxia în mod sănătos?

V.Ghe.: Primul si cel mai important lu­cru mi se pare să reactualizăm sau să recâștigăm o viaţă ortodoxă autentică. Să trăim firesc Ortodoxia, să avem o viaţă duhovni­cească în care să punem accentul pe tot ce înseamnă apropiere de Dumnezeu si un program de viaţă duhovnicească, zicea pă­rintele Teofil Părăian, fără de care nu pu­tem înainta; o lectură duhovnicească ca să ne punem pe frecvenţa lucrării harului, pen­tru că prin cuvintele respective (cum sunt cele din Filocalie),scrise de niște oameni cu viaţă sfântă, primești cuvântul lui Dumnezeu. Spunea părintele Teofil: când citești Evanghelia, vorbeste Dumnezeu cu tine, și când te rogi vorbești tu cu Dumnezeu – pri- mești cuvântul acela și el este cuvânt cu pu­tere. Cuvântul e o energie. Una e să citesc un ziar, alta să citesc Evanghelia si alta Filocalia,unde sunt cuvintele unor oameni care au trăit în Duhul Sfânt și cuvintele lor sunt cuvintele harului. Acele cuvinte devin lucrătoare, și dacă nu le înţelegi acum, le vei înţelege mai târziu. Citește, citește, că min­tea se sfinţește. Dar noi ne plictisim și sun­tem atrași de alte izvoare și mergem către lumea media, care ne dă sentimentul că ne eliberează, dar este un sentiment fals. Din punctul meu de vedere, este calea cea lar­gă, care nu poate duce la Împărăţia ceruri­lor. Pentru că ea ne înstrăinează de noi înșine. În această abordare a vieţii crestine, mi se pare esenţială experienţa aceasta du­hovnicească a spovedaniei si mai cu seamă a împărtăsaniei cu Trupul si Sângele lui Hristos. Pentru că spune El Însusi: cine nu mănâncă trupul Meu și nu bea sângele Meu nu va avea viaţa de veci. Trupul Meu este adevărata mâncare și sângele Meu este ade­vărata băutură. Lucrurile sunt clare. Ce mâncare este? Este mâncare dumnezeias­că, ne îndumnezeim, se îndumnezeieste mintea. Ca să ajungem aici trebuie să ne curăţim cât putem. Nu pot spune că sunt nevrednic si în acelasi timp să rămân în ne­vrednicia mea șase luni ca să mă împărtășesc. Păi înseamnă că eu nici nu vreau să devin vrednic! Dar ce ai făcut ca să fii vred­nic în perioada aceasta? Cred într-o cură­ţire a minţii, cât se poate de deasă, de bu­ruienile care răsar în ea, pentru a o pregăti să-L primească pe Hristos. Aceste lucruri sunt esenţiale. Oamenii trebuie să vadă cu adevărat ce este Ortodoxia. Oamenii care gustă harul nu mai pot să plece usor de la el. Când un om pleacă usor, înseamnă că n-a gustat, n-a avut experienţa harului. Sigur, avem căderi, avem rătăciri, dar când ai gustat harul, strigă ceva în tine. Adică stii că ai plecat de la Tatăl tău. De aceea le spun părinţilor: creșteţi-vă copiii în această lu­crare a harului, ca mai târziu să simtă nos­talgia acelor clipe trăite în har, în lucrarea lui Dumnezeu, în pace, în armonie. Dacă nu, ce-o să rămână? Ce amintire, ce moștenire le lăsaţi copiilor vostri?

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni