Un copil își privea bunicul scriind o scri­soare. La un moment dat îl întrebă:

– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o po­veste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poa­te e o poveste despre mine...

Bunicul se opri din scris, zâmbi și-i spu­se nepotului:

– E adevărat, scriu despre ti ne. Dar mai important decât cuvintele este creio­nul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el când vei fi mare.

Copilul privi nedumerit creionul, fiind­că nu văzuse nimic special la acesta.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viața mea!

– Totul depinde de felul cum privești lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calități pe care, dacă reușești să le menții, vei fi totdeauna un om care trăieș­te în bună pace cu lumea. Prima calitate: poți să faci lucruri mari, dar să nu uiți ni­ciodată că există o Mână care ne conduce pașii. Pe această Mână o numim Dumnezeu și El ne conduce totdeauna conform do­rinței Lui. A doua calitate: din când în când, trebuie să mă opresc din scris și să folo­sesc ascuțitoarea. Asta înseamnă un pic de suferință pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuțit. Deci, să știi, dacă suporți unele dureri și necazuri, ele te vor ajuta să devii mai bun. A treia calitate: cre­ionul ne permite să folosim guma pentru a șterge ce este greșit. Trebuie să înțelegi că a corecta un lucru nu înseamnă ceva rău. Ceea ce este bine e să ne menținem pe drumul drept, iar când greșim să ne în­toarcem negreșit. A patra calitate: la cre­ion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interi­or. Tot așa, și tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, pe calitatea suflețelului tău, decât pe exterior. Åži, în sfârșit, a cincea calitate: creionul lasă în­totdeauna o urmă. Tot așa, să știi că ceea ce faci în viață va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conștient de fiecare faptă pe care o faci, și astfel să lași în urmă cât mai multe fapte bune.