Un copil îşi privea bunicul scriind o scri­soare. La un moment dat îl întrebă:

– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o po­veste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poa­te e o poveste despre mine...

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spu­se nepotului:

– E adevărat, scriu despre ti ne. Dar mai important decât cuvintele este creio­nul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el când vei fi mare.

Copilul privi nedumerit creionul, fiind­că nu văzuse nimic special la acesta.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi pe care, dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieş­te în bună pace cu lumea. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi ni­ciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform do­rinţei Lui. A doua calitate: din când în când, trebuie să mă opresc din scris şi să folo­sesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri şi necazuri, ele te vor ajuta să devii mai bun. A treia calitate: cre­ionul ne permite să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă ceva rău. Ceea ce este bine e să ne menţinem pe drumul drept, iar când greşim să ne în­toarcem negreşit. A patra calitate: la cre­ion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interi­or. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, pe calitatea sufleţelului tău, decât pe exterior. Şi, în sfârşit, a cincea calitate: creionul lasă în­totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci, şi astfel să laşi în urmă cât mai multe fapte bune.