Există o unitate nemaipomenită între opera ÅŸtiinÅ£ifică a lui Eliade Profesorul Universitar ÅŸi opera artistică a lui Eliade Romancierul de geniu : aceasta rezidă în primatul Spiritului, în supremaÅ£ia CredinÅ£ei, în ceva ce există cu adevărat dincolo de noi ÅŸi în afara noastră : în integrarea unui Dumnezeu în realitatea tangibilă ÅŸi de toate zilele.

Mircea Eliade este deci el însuÅŸi ÅŸi în primul rând un homo religiousus, un concept foarte central în filozofia sa hermeneutic - fenomenologică privind istoria religiilor. Numai aÅŸa trebuie abordată întreaga sa operă. Repet : întreaga sa operă. Pe care voi din ziua de azi o găsiÅ£i disponibilă pe orice ordinator la adresa fnac.com– cu 67 titluri pe ecran, ÅŸi 40 sau 45 de titluri ne-epuizate încă … Cam acelaÅŸi lucru se poate spune pentru mai toate Å£ările de limbă engleză – că doar fusese Profesor la Chicago vreme de un sfert de veac… Ce alt autor român vădeÅŸte o asemenea răspândire în Occident ? Niciunul, niciodată !

Ce viaÅ£ă zbuciumată a avut, ÅŸi el: la BucureÅŸti în anii treizeci, la Londra ÅŸi Lisabona în timpul războiului, la Paris ca exilat în anii cincizeci, până la numirea la Chicago în 1956, cu locuinÅ£e în ambele mari oraÅŸe : la Paris locuia în Place Pigalle, iar la Chicago chiar în complexul Departamentului de Teologie.

Dar care a fost coroana vieÅ£ii sale ? A fost numirea ca redactor-ÅŸef al Enciclopediei Religiilor în atâtea volume : aceasta a fost recunoaÅŸterea formală a sa ca omul cel mai luminat privind istoriile respective ale tuturor religiilor din toată lumea ! Ecumenism – veÅ£i gândi poate… Tare greÅŸit !  Cuvântul nu apare mai nicăieri la el, deÅŸi Suedia ÅŸi Uppsala – leagănul ecumenismului prin 1929 – îi erau foarte apropiate.

În ultimă instanÅ£ă, Eliade nu poate fi explicat. Trebuie citit în întregime. Trebuie studiat. Ce paradox plin de taine ÅŸi miracole este faptul că omul sintezei universale în ale Religiei nu prea poate fi aproape deloc sintetizat. Vorbe goale ? Ba nu : Romanul Pe Strada Mântuleasa, cartea pe care Eliade mi-a scris cuvintele « mitologii bucureÅŸtene », se ocupă în mod foarte complex de România anului 1956, an în care s-au prăbuÅŸit cu mult zgomot Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu … ÅŸi a Evenimentelor din Ungaria ! Ce vreÅ£i mai concret ? Mai ales la Eliade … care părăsise definitiv Å£ara cu peste 15 ani mai înainte.

Dar Eliade a fost nu numai Savant în ale religiilor, ÅŸi Romancier de mare succes: a mai fost încă două lucruri: Memorialist de mare anvergură, cu două volume ce acoperă mai bine de o jumătate de veac mai mult decât zbuciumat (1907-1937 ÅŸi 1937-1960), ÅŸi chiar ÅŸi Dramaturg.

Închei referindu-mă la Coloana nesfârÅŸită a lui Mircea Eliade – o piesă de teatru prea puÅ£in cunoscută ! Această piesă despre geneza Tripticului de la Târgu-Jiu defineÅŸte esenÅ£a supremă a românismului nostru, în fiinÅ£area ÅŸi dăinuirea sa aproape supraomeneacă vreme de peste 2000 de ani. Piesa lui Eliade, despre un parizian bine cunoscut nouă pe nume BrâncuÅŸi, scrisă la Chicago în 1970, publicată la Roma, rezumă personalitatea lui Eliade ca filozof al culturii, ÅŸi cel mai original uomo universale al României secolului 20. Chinurile de veacuri ale unui întreg neam, schiÅ£ate în câteva trăsături de condei. Åži vreÅ£i să ÅŸtiÅ£i paradoxul suprem ? Mai totul a fost scris pe româneÅŸte !

C. George SÄ‚NDULESCU