Stăpânitorul și Făcătorul cerului și al pă­mântului, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu vine smerit și neștiut, în taina grajdului ne­cuvântătoarelor și a celor nebăgați în seamă de cei puternici ai lumii, păstori și îngrijitori ai animalelor. Åži astăzi vine la fel de smerit și uitat de toți, ca să ne împace cu Cerul și între noi, hrănindu-ne cu hrana nemuririi și a bucuriei veșnice, adică cu Pâinea cea ce­rească care S-a pogorât din cer. „Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se pogoară din cer și dă viață lumii... Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce va cre­de în Mine nu va înseta niciodată” (In. 6, 33 și 35). Blândul și smeritul Prunc dumneze­iesc, Cuvântul întrupat, Se arată lumii îna­inte de toate în iesle, acolo de unde se hră­nesc cele necuvântătoare, pentru a Se face nouă, celor cuvântători, hrană spre crește­rea noastră în împărăția cea pregătită pen­tru noi, oamenii. Cei după chipul Lui, adi­că noi, cei căzuți, primim din cer hrana cea mai de mult preț pentru a ne ridica și creș­te în ceea ce este de neprețuit: asemănarea cu El și Veșnicia! „Eu sunt Pâinea vieții... Pâinea care Se pogoară din cer este aceea din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu... Adevărat, adevărat zic vouă, de nu veți mânca trupul Fiului Omului si nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi”(In. 6, 48-51 si 53). Înțelegem din aces­tea că Hristos este viața noastră însăși, că ne hrănește în același timp cu hrana împăcării si ne împacă cu Cerul și cu pământul, adică cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu fratele. Hristos euharistic (din Sfânta Împărtășanie), împăcându-ne, reface în noi și cu noi unita­tea în Sine, Dumnezeu-Omul, Cel Care Se dă nouă spre hrană, jertfindu-Se pe Cruce. Unindu-ne cu Părintele Ceresc și înrădăci­nând astfel încet-încet în adâncul ființei noas­tre bucuria de a trăi veșnic cu Cel de Care ne-am separat prin păcatul pe care, luându-l asupra Sa, ni l-a iertat, ne face curați și casă sau biserică sfințită a Preasfintei Treimi, Care Se proslăvește întru noi prin El. Prin Trupul și Sângele Lui vărsat pe Cruce, Hristos ne-a spălat păcatul și ne-a vindecat de rănile pă­catului. Sfântul Ignatie Teoforul, la începu­tul secolului al II-lea, ne spune că Sfânta Împărtășanie este „medicament al nemuri­rii, antidot pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu, tratament curățitor¹.

Cu Pâine cerească a venit Domnul să ne hrănească la masa Lui cea pământească, adi­că prin Nașterea în lume după trup. Ne face, prin participarea la Sfânta Împărtășanie, păr­tași celor pe care nici îngerii nu le pot privi fără să se cutremure, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce masă te îndulcești: de Cel de Care îngerii se cutremură văzându-L și nici nu îndrăznesc să privească fără frică la raza ce iese de acolo. Cu aceasta noi ne hră­nim, cu aceasta ne frământăm si ne-am făcut noi ai lui Hristos, un trup si o carne... Care păstor își hrănește oile cu propriile sale mă­dulare?”.

Spre aceasta Se naște Hristos în lume, ca pomul vieții care odinioară a devenit pen­tru noi moarte să odrăslească adevăratul Pom al vieții, Crucea, care va odrăsli la rân­dul ei pentru noi fructul vieții, Jertfa dragos­tei de la ieslea din Betleem și până la primi­rea pe ea a Mirelui sufletului nostru, Care din coasta Sa ne va hrăni în Biserica Sa, poar­ta raiului, până la sfârșitul veacurilor.

Deci vă îndemn să nu uităm care este piatra pe care este așezată viața noastră creș­tină: că noi, oamenii, suntem ridicați din ne­putința păcatului și a morții și înălțați în sla­va dumnezeiască prin Jertfa pe Cruce și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Așa să trăim și să primim în Biserică și să dăruim la rândul nostru dra­gostea pe care Hristos astăzi o aduce în lume prin nașterea Sa.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie pes­te voi toți și în noul an!

† Mitropolitul Iosif

Note: