Ceea ce astăzi ne preocupă în mod evident și aproape obsesional este sănătatea șifericirea, binele, sau a părea bine. De aceea și dialogul cu fiecare dintre semenii noștri se termină invariabil cu o dorire de bine, de sănătate, de fericire. Åži este normal, am putea spune, pentru că a dori binele celui de lângă tine și a-l exprima, cu buzele sau cu privirea, spunând: îți doresc o zi bună, o noapte bună, dimineață bună, sănătate, bucurie, fericire, să îți meargă bine sau numai bine, să fii sănătos, mă bucur că te văd, să îți fie de bine etc. nu este un cuvânt oarecare, anodin, ci exprimă, sau ar trebui să exprime, ceea ce este în inima noastră, ceea ce dorim cu adevărat.
Însă putem oare, cu propria noastră dorire de bine sau de rău, chiar să influențăm starea semenilor noștri? A fi bun și a gândi binele este dumnezeiesc. Evident că dorirea noastră influențează starea sufletească a celor din jur, chiar și pe cea fizică, și determină de multe ori relația pe care o putem avea cu cei apropiați sau cu persoana cu care intrăm în contact. Nu este tot una să spunem că dorim bine sau că îi dorim răul. În ce măsură sau până unde merge influența stării noastre interioare asupra celuilalt, nu putem măsura cu exactitate, însă Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne trimite adesea la omul lăuntric, aduce înainte atenția pe care o avem sau ar trebui să o avem asupra stărilor noastre lăuntrice, deci și asupra intențiilor îndreptate spre semenul nostru, din inimă, prin cuvânt si privire, dublate apoi de faptă. Åžtim din propria noastră experință că nu este tot una să arunci spre semenul tău priviri înveninate ca săgețile otrăvite, sau priviri luminoase, pline de dragoste si bucuria de a-l vedea. Să îi spui vorbă mângâietoare sau vorbă de ocară, care îi va lumina sufletul sau îl va arunca în tristețe adâncă. A lucra pe ogorul lăuntric, a lucra la curățirea inimii este chemarea cea mai tainică a lui Hristos pentru om – omul credinței.
Domnul Hristos ne spune: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” (Mt 6, 22-23). Dacă îi spun prietenului sau cunoscutului meu „să ai o zi bună”, sau „toate cele bune”, sau „îți doresc sănătate si bucurie” fără ca inima mea să simtă aceasta cu adevărat si fără a-L avea pe Dumnezeu martor al simțirii mele lăuntrice – Singurul, de altfel, Care îmi poate dărui curăția inimii si căutarea binelui pentru fratele meu din adâncul sufletului – cum se va si împlini aceasta aievea? „Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu înfăptuită de oameni” (Sf. Ignatie Teoforul). Dorind fratelui meu în numele Domnului, dorirea mea devine rugăciune, cuvântul meu se adapă din harul lui Dumnezeu, din lumina si bucuria veșniciei cu care El ne-a unit prin viața Sa cu noi. Tot darul desăvârșit de la El este. Dorindu-ne binele unii altora, înmulțim darul lui Hristos în sufletele noastre și ale celorlalți. Gândul și dispoziția omului lăuntric către cel de lângă el, dispoziția inimii, pe acelea le vrea Hristos curate, acolo se definește omul pe sine, ce fel este, în ce fel se vrea și se caută pe sine a fi : „Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile...” (Mc 7, 21). „Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; așa și cuvântul arată gândul cel din inima omului” (Eccl 27, 6).
Însă adesea ne uităm unii pe alții, ne ignorăm, ne închidem în propriile noastre nevoi. Sau spunem doar cu buzele dragostea noastră, inima rămânând de piatră. Una este să spună inima tristă a unui om împreună cu psalmistul „Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat” (Ps 30, 12), strigând durerea uitării de către semenii săi. Åži alta este să spună cu inima plină de harul iubirii : frații m-au „primit cu bucurie” (FAp 21, 17), aceasta din urmă fiind rodul frațietății în Hristos.
Iată deci că starea de rai a noastră și a semenului începe din inima noastră, prin dorire, prin privire, prin cuvânt. De aceea ne îndeamnă Mântuitorul să păzim inimile noastre curate de intenții rele, de judecată, de părerea de sine, de mândrie, îndemnându-ne ca „toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și prorocii” (Mt 7, 12).

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team