Adaugat la: 1 Noiembrie 2014 Ora: 15:14

Sănătetea, fericirea și binele

Ceea ce astăzi ne preocupă în mod evident și aproape obsesional este sănătatea șifericirea, binele, sau a părea bine. De aceea și dialogul cu fieca­re dintre semenii noștri se termină inva­riabil cu o dorire de bine, de sănătate, de fericire. Åži este normal, am putea spune, pentru că a dori binele celui de lângă tine și a-l exprima, cu buzele sau cu privirea, spunând: îți doresc o zi bună, o noapte bună, dimineață bună, sănătate, bucurie, fericire, să îți meargă bine sau numai bine, să fii sănătos, mă bucur că te văd, să îți fie de bine etc. nu este un cuvânt oarecare, anodin, ci exprimă, sau ar trebui să expri­me, ceea ce este în inima noastră, ceea ce dorim cu adevărat.

Însă putem oare, cu propria noastră dorire de bine sau de rău, chiar să influențăm starea semenilor noștri? A fi bun și a gândi binele este dumnezeiesc. Evident că dorirea noastră influențează starea sufletească a celor din jur, chiar și pe cea fizică, și determină de multe ori relația pe care o putem avea cu cei apropiați sau cu persoana cu care in­trăm în contact. Nu este tot una să spu­nem că dorim bine sau că îi dorim răul. În ce măsură sau până unde merge influența stării noastre interioare asupra celuilalt, nu putem măsura cu exactitate, însă Mân­tuitorul nostru Iisus Hristos ne trimite adesea la omul lăuntric, aduce înainte atenția pe care o avem sau ar trebui să o avem asupra stărilor noastre lăuntrice, deci și asupra intențiilor îndreptate spre seme­nul nostru, din inimă, prin cuvânt si pri­vire, dublate apoi de faptă. Åžtim din pro­pria noastră experință că nu este tot una să arunci spre semenul tău priviri înveni­nate ca săgețile otrăvite, sau priviri lumi­noase, pline de dragoste si bucuria de a-l vedea. Să îi spui vorbă mângâietoare sau vorbă de ocară, care îi va lumina sufletul sau îl va arunca în tristețe adâncă. A lucra pe ogorul lăuntric, a lucra la curățirea ini­mii este chemarea cea mai tainică a lui Hristos pentru om – omul credinței.

Domnul Hristos ne spune: „Lumină­torul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” (Mt 6, 22-23). Dacă îi spun prietenului sau cunoscutului meu „să ai o zi bună”, sau „toate cele bune”, sau „îți doresc sănătate si bucurie” fără ca inima mea să simtă aceasta cu adevărat si fără a-L avea pe Dumnezeu martor al simțirii mele lăuntrice – Singurul, de altfel, Care îmi poate dărui curăția inimii si căutarea binelui pentru fratele meu din adâncul sufletului – cum se va si împlini aceasta aievea? „Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu înfăptuită de oameni” (Sf. Ignatie Teoforul). Dorind fratelui meu în numele Domnului, dorirea mea devi­ne rugăciune, cuvântul meu se adapă din harul lui Dumnezeu, din lumina si bucu­ria veșniciei cu care El ne-a unit prin viața Sa cu noi. Tot darul desăvârșit de la El este. Dorindu-ne binele unii altora, înmulțim darul lui Hristos în sufletele noastre și ale celorlalți. Gândul și dispoziția omului lăuntric către cel de lângă el, dispoziția inimii, pe acelea le vrea Hristos curate, acolo se definește omul pe sine, ce fel este, în ce fel se vrea și se caută pe sine a fi : „Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile...” (Mc 7, 21). „Cum a fost lucrat pomul, arată ro­dul lui; așa și cuvântul arată gândul cel din inima omului” (Eccl 27, 6).

Însă adesea ne uităm unii pe alții, ne ignorăm, ne închidem în propriile noas­tre nevoi. Sau spunem doar cu buzele dra­gostea noastră, inima rămânând de piatră. Una este să spună inima tristă a unui om împreună cu psalmistul „Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat” (Ps 30, 12), strigând durerea ui­tării de către semenii săi. Åži alta este să spună cu inima plină de harul iubirii : frații m-au „primit cu bucurie” (FAp 21, 17), aceasta din urmă fiind rodul frațietății în Hristos.

Iată deci că starea de rai a noastră și a semenului începe din inima noastră, prin dorire, prin privire, prin cuvânt. De aceea ne îndeamnă Mântuitorul să pă­zim inimile noastre curate de intenții rele, de judecată, de părerea de sine, de mân­drie, îndemnându-ne ca „toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și proro­cii” (Mt 7, 12).

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni