Ce este pacea şi cât de importantă este ea?

Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi fericeşte pe făcătorii de pace: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt 5, 9). Înainte de patima Sa, Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a dăruit pace ucenicilor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă; nu pre­cum v-o dă lumea v-o dau Eu” (In 14, 27). Primele cuvinte adresate de Mân­tuitorul apostolilor Săi, după învierea Sa din mor­ţi, au fost: „Pace vouă!” (Lc 24, 36; In 20, 19).

Pacea aduce armonie şi armonia aduce pace. Pacea este de fapt firescul omului. Omul a fost cre­at în pace de Dumnezeu şi doar în pace omul poa­te creşte duhovniceşte. Dar nu orice pace. Nu pacea pe care ne-o dă lu­mea şi pe care o caută lumea, ci pacea pe care ne-o dă Hristos, pacea care vine din cer, pacea pe care au vestit-o îngerii la naşterea Mântuitoru­lui: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pă­mânt pace, între oameni bună învoire!”.

Pentru ca pe pământ să fie pace, fieca­re om trebuie mai întâi să se împace cu sine însuşi si să dobândească pacea sufletească. Sfântul Serafim de Sarov spune: „Dobândeşte pacea şi mii de oameni în ju­rul tău se vor mântui”! Odată dobândită pa­cea sufletească, aceasta se împărtăşeşte fi­resc şi celor din jur, prin dăruire de sine şi iubire. Sfântul Siluan Athonitul spune: „Dacă împăraţii şi conducătorii popoare­lor ar cunoaşte iubirea lui Dumnezeu, n-ar mai face niciodată războaie. Războiul este trimis pentru păcate şi nu pentru iubi­re. Domnul ne-a făcut din iubire şi ne-a po­runcit să trăim în iubire şi să-L slăvim”.

În ultima vreme auzim numai despre războaie. Oare nu este un semn al îndepăr­tării omului de Dumnezeu prin păcat?

Aşadar, dacă s-ar căuta înainte de toa­te cu dragoste şi cu duh frăţesc la nevoile reale ale omenirii şi nu s-ar căuta interese­le geopolitice şi economice, atunci pacea de sus pentru care ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie ar învălui din nou întreaga crea­ţie a lui Dumnezeu, restabilindu-se binele originar pe care l-a trăit Adam, ca fiu al lui Dumnezeu şi stăpân al creaţiei.

Putem ajunge din nou la acest bine atunci când vom fi conştienţi că, înainte de a fi români, americani, spanioli, greci, ruşi, francezi sau de alt neam, suntem fraţi, suntem ai lui Hristos şi suntem cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor.

† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei si Portugaliei