Pacea care vine din cer
publicat in Cuvântul episcopului Timotei pe 1 Octombrie 2014, 04:27
Primele trei îndemnuri pe care le adresează preotul în biserică, atunci când rosteşte ectenia mare, imediat după binecuvântarea mare de la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, fac referire la pace: „În pace, Domnului să ne rugăm”, „Pentru pacea care vine din cer şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm”, „Pentru pacea a toată lumea [...], Domnului să ne rugăm”
Ce este pacea şi cât de importantă este ea?
Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi fericeşte pe făcătorii de pace: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt 5, 9). Înainte de patima Sa, Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a dăruit pace ucenicilor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă; nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu” (In 14, 27). Primele cuvinte adresate de Mântuitorul apostolilor Săi, după învierea Sa din morţi, au fost: „Pace vouă!” (Lc 24, 36; In 20, 19).
Pacea aduce armonie şi armonia aduce pace. Pacea este de fapt firescul omului. Omul a fost creat în pace de Dumnezeu şi doar în pace omul poate creşte duhovniceşte. Dar nu orice pace. Nu pacea pe care ne-o dă lumea şi pe care o caută lumea, ci pacea pe care ne-o dă Hristos, pacea care vine din cer, pacea pe care au vestit-o îngerii la naşterea Mântuitorului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună învoire!”.
Pentru ca pe pământ să fie pace, fiecare om trebuie mai întâi să se împace cu sine însuşi si să dobândească pacea sufletească. Sfântul Serafim de Sarov spune: „Dobândeşte pacea şi mii de oameni în jurul tău se vor mântui”! Odată dobândită pacea sufletească, aceasta se împărtăşeşte firesc şi celor din jur, prin dăruire de sine şi iubire. Sfântul Siluan Athonitul spune: „Dacă împăraţii şi conducătorii popoarelor ar cunoaşte iubirea lui Dumnezeu, n-ar mai face niciodată războaie. Războiul este trimis pentru păcate şi nu pentru iubire. Domnul ne-a făcut din iubire şi ne-a poruncit să trăim în iubire şi să-L slăvim”.
În ultima vreme auzim numai despre războaie. Oare nu este un semn al îndepărtării omului de Dumnezeu prin păcat?
Aşadar, dacă s-ar căuta înainte de toate cu dragoste şi cu duh frăţesc la nevoile reale ale omenirii şi nu s-ar căuta interesele geopolitice şi economice, atunci pacea de sus pentru care ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie ar învălui din nou întreaga creaţie a lui Dumnezeu, restabilindu-se binele originar pe care l-a trăit Adam, ca fiu al lui Dumnezeu şi stăpân al creaţiei.
Putem ajunge din nou la acest bine atunci când vom fi conştienţi că, înainte de a fi români, americani, spanioli, greci, ruşi, francezi sau de alt neam, suntem fraţi, suntem ai lui Hristos şi suntem cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor.
† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei si Portugaliei