Din binecuvântate pricini, dar ÅŸi cu mult regret, n-am putut participa decât la cea de-a doua zi a manifestărilor, când am prezentat binecredincioasei ÅŸi distinsei asistenÅ£e o comu­nicare în legătură cu prezenÅ£a SfinÅ£ilor Brâncoveni în imnografia lui Ioan Alexandru, dar făcând în prealabil ÅŸi unele referinÅ£e la mis­tica ÎmpărtăÅŸaniei. Numeroase sunt aceste imne de o mare frumuseÅ£e ÅŸi de un vădit im­pact spiritual, ÅŸi ele urmează să apară într-o carte aparte, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei ÅŸi Bucovinei.

Ca la fiecare ediÅ£ie, la subsolul catedralei Saint-Sulpice, în Cripta PuÅ£ului, în concepÅ£ia curatorială a doamnei preotese Alexandra Marinescu-Sav, a fost organizată o amplă expoziÅ£ie. Partea cea mai consistentă a acesteia au constituit-o lucrările iconografice dedicate pe parcursul mai multor ani de Elena Murariu SfinÅ£ilor Brâncoveni. Văzusem ÅŸi expoziÅ£ia realizată, în mare măsură cu aceleaÅŸi lucrări, la Muzeul Å¢ăranului Român, dar acum penum­bra Criptei le sporea taina ÅŸi impactul emoÅ£ional. Mi-aduc amin­te cum pe Elena Murariu am cunoscut-o cu prilejul vernisajului unei icoane cu Sfântul Åžtefan cel Mare, icoană ce stă acum, spre închinare ÅŸi rugăciune, la mănăstirea necropolă a Domnitorului, la Putna. În câteva zeci de lucrări, adunate sub denumirea gene­rică Rădăcini brâncovenesti,jertfa de zidire culturală, dar îndeo­sebi spirituală a Brâncovenilor, până la mărturisirea cu preÅ£ul vie­Å£ii a credinÅ£ei lor de neclintit în Hristos, a fost explorată cu multă iubire ÅŸi cu măiestria generată de aceasta. Mi-a plăcut mult fap­tul că doamna Elena Murariu a sesizat ÅŸi sfinÅ£enia, în fond marti- rică ÅŸi ea, a doamnei Maria (Marica) Brâncoveanu, prezenÅ£ă creÅŸ­tină exemplară în istoria noastră.

Duhul artistic ÅŸi spiritual al grupului „Prolog” a fost prezent în acest an printr-unul dintre membrii grupului, Matei Lăzărescu, ÅŸi prin doi apropiaÅ£i ai lui, Alexandru Antonescu, vrednicul pic­tor ÅŸi iconar din Alba Iulia, precum ÅŸi de Valentin Scărlătescu, lo­cuind de ani buni în FranÅ£a. Primii doi ÅŸi-au reunit lucrările sub genericul comun Dincolo de timp si spaÅ£iu.O parte dintre lucrări­le lui Matei Lăzărescu se legau direct de Constantin Brâncoveanu prin faptul că fuseseră realizate în cursul unei tabere organizate la MogoÅŸoaia ÅŸi prezentau elemente din ctitoriile brâncoveneÅŸti de acolo. Autorul acestor pânze face parte din grupul destul de restrâns al celor mai importanÅ£i pictori români ai zilelor noastre. Un maestru în adevăratul sens al cuvântului! Alexandru Antonescu s-a înfăÅ£iÅŸat cu lucrări pe o temă atât de proprie ÅŸi de dragă lui, cea a candelelor, în legătură subtilă cu candela care a vegheat ne­descifrată, aproape două sute de ani, la mormântul lui Constantin Brâncoveanu. Sunt lucrări de un mare rafinament plastic ÅŸi spiri­tual, realizate cu nesfârÅŸită acribie. Pe Valentin Scărlătescu parcă îl găsesc de la an la an tot mai bun, mai stăpân pe mijloacele sale de expresie, mai limpede în exprimare. Lucrările sale din acest an, mici sculpturi compuse, se refereau la tema jertfei în zidirea de lăcaÅŸuri sfinte, cu subtilă trimi­tere ÅŸi la MeÅŸterul Manole (a că­rui legendă a fost prezentată in ex- tensode eruditul specialist în materie, profesorul Ioan TaloÅŸ, re­zident acum în Germania). Pentru noi este ÅŸi o trimitere la Emanuel, la Hristos Care S-a jertfit pentru edificarea Bisericii Sale. Li s-a adă­ugat, integrându-se convingător, cu o instalaÅ£ie video (Memorii sa­cre),tânăra Lavinia Georgiana Răican de la Paris. Alexandra Sav, care provocat, supravegheat ÅŸi pus în pagină toată această asambla­re de lucrări, diferite, dar venind din acelaÅŸi duh al seriozităÅ£ii pro­fesionale ÅŸi al slujirii lui Hristos, ÅŸi-a adăugat în chip fericit, pre­cum o pecete consfinÅ£itoare, am- prenta-i, una cu puternică încăr­cătură teologică. Anume, ne-a sugerat prin mijloace plastice de o mare simplitate ÅŸi acurateÅ£e cum Hristos, după grelele-I pătimiri, S-a ridicat nevăzut din mormân- tu-I aflat gol de ucenici pentru a Se aÅŸeza definitiv în potirul euha- ristic, întru comuniune ÅŸi maxi­mă comunicare. Dacă învăÅ£ătura Brâncovenilor este una a mărtu­risirii dreptei credinÅ£e, apoi expo­ziÅ£ia propusă s-a dorit a fi în acest duh. Åži a izbutit!

Am spus că am regretat pre­zenÅ£a mea atât de scurtă ÅŸi din pri­cina faptului că valori dragi mie s-au produs cu mult succes în manifestările altor zile ale festivalu­lui: Jean-FranÅ£ois Colosimo, pă­rintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, părinÅ£ii IonuÅ£ Gînscă ÅŸi Iulian Nistea cu expoziÅ£ia lor de fotografii (Eroii nimănui),mo­nahia Atanasia VăetiÅŸi (de la mă­năstirea Stavropoleos), pianista Charlotte Coulaud, actriÅ£a Dana Cavaleru ÅŸ.a.

Din nou sectorul cultural al Mitropoliei ÅŸi-a dus la bun capăt misiunea, oferind zile de festin cultural participanÅ£ilor, care au plecat tămăduitor încărcaÅ£i de frumuseÅ£ea revărsată de invitaÅ£ii organizatorilor.

Ca totdeauna, discret, dar foarte atent, cu multă modestie, oarecum din umbră, veghind cu duhul ÅŸi cu trupul, aÅŸezat cumin­te în rândurile spectatorilor obiÅŸ­nuiÅ£i, s-a aflat minunatul părinte Iosif, vrednicul arhipăstor al aces­tei înfloritoare în spirit eparhii, promotoare neobosită a frumu­seÅ£ii lui Dumnezeu ÅŸi a slujirii Lui prin cultură de cea mai aleasă ca­litate. Cum spunea într-un inter­viu acordat postului naÅ£ional de televiziune: „Suntem aici ÅŸi vom fi aici, iar generaÅ£ia de după noi va primi tradiÅ£ia cu deplina con­ÅŸtiinÅ£ă a acestui fapt”. Iată la ce poate ÅŸi la ce se cuvine să slujeas­că Frumosul!