Rețete si sfaturi practice (iunie 2014)

Fiindcă suntem în perioada cu multe verdețuri proaspete, iar temperaturile ne împing spre mâncăruri ușoare, iată și propunerile pentru acest număr al revistei.

SALATÄ‚ DE RUCOLA CU TON ÅžI PORUMB

Ingrediente (pentru două porții): o salată potrivită (poate fi de orice tip: ro­mana, lollo, aisberg, endivia); 50 g frun­ze rucola (roquette);o conservă de ton mărunțit, în ulei sau în suc propriu (după preferință); 1/2 de conservă de porumb; două roșii (dacă aveți roșii cherry este cu atât mai bine și veți folosi mai mult de două); 50 g măsline fără sâmburi; 1-2 lin­guri ulei de măsline extravirgin; sucul de la 1/2 lămâie, sare, piper.

Mod de preparare: Se spală foarte bine atât salata, cât și frunzele de rucola și se rup (cu mâinile) în bolul în care dorim să pre­parăm salata. Dacă le tăiem cu cuțitul, ele se vor ofili mai repede și își vor pierde și din savoare. Atenție! Rucola se consumă în ma­ximum 15 minute de la preparare, altfel își va pierde din proprietățile curative.

Se prepară ca orice altă salată obișnu­ită. Adăugăm tonul și porumbul (ambele cutii se scurg în prealabil), roșiile spălate și tăiate felii, măslinele, uleiul de măsline și sucul de lămâie. Se amestecă cu grijă, potrivind de sare și piper, după gust.

(Sursa: petitchef.ro)

CREMÄ‚ DE RUCOLA

Ingrediente:150 g rucola; 150 g brân­ză de vaci (cottage cheese); 3 linguri cre­mă de brânză; două linguri ulei de măsli­ne; 3 căței de usturoi; un fir de mentă proaspătă (sau ^lhlinguriță mentă uscată); sare și piper după gust.

Mod de preparare: Punem în robotul de bucătărie usturoiul, rucola și frunzele de mentă și le mărunțim bine. Adăugăm apoi ambele tipuri de brânză și uleiul de măsline; amestecăm din nou. În funcție de brânza pe care o folosiți, poate fi nevoie să potriviți gustul cu sare și piper.

Åži iată, în doar cinci minute, o cremă de rucola cu brânză pe care o puteți folo­si la micul dejun, ca gustare sau, de ce nu, ca sos pentru paste sau legume. Să vă fie de bine! (Sursa: Teo’s Kitchen)

ÅžTIATI CÄ‚... ?

RUCOLA (rom. voinicica) are un conținut bogat în vitamina C; rădăcinile uscate ale rucolei sunt folosite pentru pre­pararea unei infuzii cu proprietăți diureti­ce; frunzele au un efect antibacterian pu­ternic, ele conținând un ulei volatil ce distruge eficient bacteriile sau le inhibă dezvoltarea; consumul regulat de rucola previne astenia de primavară / toamnă sau oboseala, anemia și hipercolesterolemia; în cazul anemiei, se face o cură cu salată de rucola timp de o lună – frunzele sale boga­te în fier se aseamănă cu urzica.

Si acum să ne îndulcim puțin cu o bucă­țică de tort, nu? Vă sugerez un tort ușor, cu iaurt și fructe.

TORT DIPLOMAT

Ingrediente:500 ml iaurt simplu, 500 ml frișcă, câteva linguri de zahăr pudră va- nilat, fructe tăiate bucățele (cam o cană și jumătate), fructe pentru ornat, 1 plic de foi de gelatină (pt. 500 ml lichid), lichi­dul de la o conservă de compot (de exem­plu de ananas), o pungă de pișcoturi.

Mod de preparare: Frișca se bate spu­mă. Se înmoaie foile de gelatină într-un castronel, cu un pahar de zeamă de com­pot rece, timp de 10 minute, după care se pun pe foc mic, amestecând încontinuu, circa un minut, până când toată gelatina e lichidă și foarte puțin caldă. Apoi se omogenizează cu iaurtul, amestecând cu telul. Se adaugă în iaurt fructele tăiate bu­cățele, fără zeamă, și zahărul pudră, după gust (depinde cât de dulce doriți; eu, de exemplu, când folosesc frișcă îndulcită, mai adaug în iaurt două linguri de zahăr; dar puteți folosi iaurt de fructe, care e deja dulce, și atunci nu se mai adaugă deloc zahăr); încorporăm apoi și frișca.

Pregătim forma de tort (un castron cu gura largă): îi îmbrăcăm tot interiorul cu fo­lie subțire de plastic, astfel încât să rămână folie și pe margini, pentru a putea împache­ta tot tortul, la final. Începem și ornăm cu fructe fundul și lateralele formei, fiecare după imaginația sa, ținând cont că partea de jos a formei va deveni partea de sus a tortului. Apoi turnăm crema de iaurt pregătită, după care așezăm deasupra pișcoturile înmuiate în siropul de compot, astfel încât să realizăm un blat ce va fi baza tortului. Când totul e gata, se închid foliile de plastic deasupra tor­tului și se dă la rece, de pe o zi pe alta.

A doua zi se desfac foliile de plastic, se așază un platou peste formă, cu interi­orul spre tort, și se întoarce totul (cu gri­jă să fie tortul centrat pe platou). Se înlă­tură plasticul și... gata tortul! Mmm...

Preoteasa Daniela Porumb

SOCATÄ‚ CU MIERE DE ALBINE

Ingrediente: 5 flori mari de soc, 3 lă­mâi, 7-8 litri de apă plată/minerală pen­tru un borcan de 8 litri, 750 g miere de al­bine (preferabil de salcâm), un vârf de cuțit drojdie de bere.

Mod de preparare: Se pun florile de soc (spălate în prealabil) pe fundul bor­canului. Se stoarce zeama de la 3 lămâi și se toarnă peste flori. Opțional, se adaugă și câteva felii tăiate de lămâie. Se umple borcanul cu apă. Dacă se dorește socată mai acidulată decât acidul dat de fermen­tarea naturală, atunci se pune puțină droj­die. Se toarnă mierea de albine în borcan și se amestecă până se dizolvă, folosind o lingură de lemn cu coada lungă. Se aco­peră gura borcanului cu o farfurioară și se lasă la fermentat 3-4 zile.

Puteți lăsa borcanul mai la soare pen­tru a grăbi fermentația. Amestecați lichi­dul cu lingura de lemn de 2-3 ori pe zi. După 4 zile se gustă socata și, dacă e făcu­tă, se strecoară printr-o sită fină sau tifon și se toarnă în sticle de 1-2 l. Sticlele cu socată proaspătă se țin la rece, la frigi­der.

ÅžTIATI CÄ‚... ?

Fructele socului se numesc drupeși au diametrul de 6-8 mm. Sunt negre, lucioa­se, fiecare drupă având 3-5 sâmburi cu câte o sămânță. Fructele se recoltează la maturitate deplină, în lunile august-sep- tembrie. Coacerea fructelor se face în mod eșalonat. Cu toate acestea, recolta­rea are loc doar atunci când fructele ajung la maturitate deplină. După ruperea sau tăierea de pe plantă, inflorescențele se pun în lădițe, în straturi subțiri. Drupele de soc pot fi păstrate în stare proaspătă până la 6-8 zile, dacă temperatura ambi­antă nu depășește 2-4 °C. Fructele de soc conțin 5,5 - 9% zaharuri, 0,9% aciditate, 0,7% substanțe minerale (potasiu, cal­ciu, magneziu), provitamina A. Este sem­nalată, totodată, prezența vitaminelor din complexul B. De obicei, fructele so­cului sunt de aproximativ două ori mai bogate în vitamina C decât lămâile și por­tocalele. Au o valoare energetică de cca. 46 kcal la 100 g. Din fructele de soc se prepară sucuri, socată, sirop, jeleu, gem și o dulceață delicioasă. În scopuri tera­peutice, de la soc se folosesc fructele, flo­rile, frunzele și scoarța.

Florile de soc conțin ulei volatil, ta- nini, sambunigrină, zaharuri, mucilagii, amine (etilamină, izobutilamină) și alte substanțe. Extractul de soc are efect su- dorific, antiinflamator, galactogog, ușor laxativ și favorizează diureza; este indi­cat și în tratamentul obezității.

LA CE SE FOLOSEÅžTE SOCUL?

Băi cu decoct din flori de soc: Se folo­sesc pentru tratarea diferitelor forme de reumatism. Pentru decoct de fierb timp de 10 minute 300 g flori în 5 litri de apă. Se toarnă apoi în apa de baie la tempera­tura de 37 °C; durata unei băi este de 15-20 de minute.

Infuzia din flori de soc: Are un efect puternic sudorific (provoacă transpirația) și antinevralgic. Se folosește contra gutu­raiului, a febrei produse de gripă, a rinite- lor (inflamații ale mucoasei nazale), ne­vralgiilor, reumatismului abarticular, periartritei scapulohumerale, precum și în tratamentul obezității. Infuzia se pre­pară din 1-2 lingurițe de flori de soc fierte în 250 ml apă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Infuzia din flori de soc concentrată (30-40 g de flori fierte într-un litru de apă) se fo­losește în furunculoză (ajută la colectarea furunculului), nevralgii, sciatică, precum și pentru tratarea arsurilor și înțepăturilor de insecte. Nu se folosesc niciodată flori proaspete aplicate pe piele sau pe mucoa­se, deoarece produc eriteme (iritații).

Prezbitera Daniela-Roxana Pintilie