Fiindcă suntem în perioada cu multe verdeţuri proaspete, iar temperaturile ne împing spre mâncăruri uşoare, iată şi propunerile pentru acest număr al revistei.

SALATĂ DE RUCOLA CU TON ŞI PORUMB

Ingrediente (pentru două porţii): o salată potrivită (poate fi de orice tip: ro­mana, lollo, aisberg, endivia); 50 g frun­ze rucola (roquette);o conservă de ton mărunţit, în ulei sau în suc propriu (după preferinţă); 1/2 de conservă de porumb; două roşii (dacă aveţi roşii cherry este cu atât mai bine şi veţi folosi mai mult de două); 50 g măsline fără sâmburi; 1-2 lin­guri ulei de măsline extravirgin; sucul de la 1/2 lămâie, sare, piper.

Mod de preparare: Se spală foarte bine atât salata, cât şi frunzele de rucola şi se rup (cu mâinile) în bolul în care dorim să pre­parăm salata. Dacă le tăiem cu cuţitul, ele se vor ofili mai repede şi îşi vor pierde şi din savoare. Atenţie! Rucola se consumă în ma­ximum 15 minute de la preparare, altfel îşi va pierde din proprietăţile curative.

Se prepară ca orice altă salată obişnu­ită. Adăugăm tonul şi porumbul (ambele cutii se scurg în prealabil), roşiile spălate şi tăiate felii, măslinele, uleiul de măsline şi sucul de lămâie. Se amestecă cu grijă, potrivind de sare şi piper, după gust.

(Sursa: petitchef.ro)

CREMĂ DE RUCOLA

Ingrediente:150 g rucola; 150 g brân­ză de vaci (cottage cheese); 3 linguri cre­mă de brânză; două linguri ulei de măsli­ne; 3 căţei de usturoi; un fir de mentă proaspătă (sau ^lhlinguriţă mentă uscată); sare şi piper după gust.

Mod de preparare: Punem în robotul de bucătărie usturoiul, rucola şi frunzele de mentă şi le mărunţim bine. Adăugăm apoi ambele tipuri de brânză şi uleiul de măsline; amestecăm din nou. În funcţie de brânza pe care o folosiţi, poate fi nevoie să potriviţi gustul cu sare şi piper.

Şi iată, în doar cinci minute, o cremă de rucola cu brânză pe care o puteţi folo­si la micul dejun, ca gustare sau, de ce nu, ca sos pentru paste sau legume. Să vă fie de bine! (Sursa: Teo’s Kitchen)

ŞTIATI CĂ... ?

RUCOLA (rom. voinicica) are un conţinut bogat în vitamina C; rădăcinile uscate ale rucolei sunt folosite pentru pre­pararea unei infuzii cu proprietăţi diureti­ce; frunzele au un efect antibacterian pu­ternic, ele conţinând un ulei volatil ce distruge eficient bacteriile sau le inhibă dezvoltarea; consumul regulat de rucola previne astenia de primavară / toamnă sau oboseala, anemia şi hipercolesterolemia; în cazul anemiei, se face o cură cu salată de rucola timp de o lună – frunzele sale boga­te în fier se aseamănă cu urzica.

Si acum să ne îndulcim puţin cu o bucă­ţică de tort, nu? Vă sugerez un tort uşor, cu iaurt şi fructe.

TORT DIPLOMAT

Ingrediente:500 ml iaurt simplu, 500 ml frişcă, câteva linguri de zahăr pudră va- nilat, fructe tăiate bucăţele (cam o cană şi jumătate), fructe pentru ornat, 1 plic de foi de gelatină (pt. 500 ml lichid), lichi­dul de la o conservă de compot (de exem­plu de ananas), o pungă de pişcoturi.

Mod de preparare: Frişca se bate spu­mă. Se înmoaie foile de gelatină într-un castronel, cu un pahar de zeamă de com­pot rece, timp de 10 minute, după care se pun pe foc mic, amestecând încontinuu, circa un minut, până când toată gelatina e lichidă şi foarte puţin caldă. Apoi se omogenizează cu iaurtul, amestecând cu telul. Se adaugă în iaurt fructele tăiate bu­căţele, fără zeamă, şi zahărul pudră, după gust (depinde cât de dulce doriţi; eu, de exemplu, când folosesc frişcă îndulcită, mai adaug în iaurt două linguri de zahăr; dar puteţi folosi iaurt de fructe, care e deja dulce, şi atunci nu se mai adaugă deloc zahăr); încorporăm apoi şi frişca.

Pregătim forma de tort (un castron cu gura largă): îi îmbrăcăm tot interiorul cu fo­lie subţire de plastic, astfel încât să rămână folie şi pe margini, pentru a putea împache­ta tot tortul, la final. Începem şi ornăm cu fructe fundul şi lateralele formei, fiecare după imaginaţia sa, ţinând cont că partea de jos a formei va deveni partea de sus a tortului. Apoi turnăm crema de iaurt pregătită, după care aşezăm deasupra pişcoturile înmuiate în siropul de compot, astfel încât să realizăm un blat ce va fi baza tortului. Când totul e gata, se închid foliile de plastic deasupra tor­tului şi se dă la rece, de pe o zi pe alta.

A doua zi se desfac foliile de plastic, se aşază un platou peste formă, cu interi­orul spre tort, şi se întoarce totul (cu gri­jă să fie tortul centrat pe platou). Se înlă­tură plasticul şi... gata tortul! Mmm...

Preoteasa Daniela Porumb

SOCATĂ CU MIERE DE ALBINE

Ingrediente: 5 flori mari de soc, 3 lă­mâi, 7-8 litri de apă plată/minerală pen­tru un borcan de 8 litri, 750 g miere de al­bine (preferabil de salcâm), un vârf de cuţit drojdie de bere.

Mod de preparare: Se pun florile de soc (spălate în prealabil) pe fundul bor­canului. Se stoarce zeama de la 3 lămâi şi se toarnă peste flori. Opţional, se adaugă şi câteva felii tăiate de lămâie. Se umple borcanul cu apă. Dacă se doreşte socată mai acidulată decât acidul dat de fermen­tarea naturală, atunci se pune puţină droj­die. Se toarnă mierea de albine în borcan şi se amestecă până se dizolvă, folosind o lingură de lemn cu coada lungă. Se aco­peră gura borcanului cu o farfurioară şi se lasă la fermentat 3-4 zile.

Puteţi lăsa borcanul mai la soare pen­tru a grăbi fermentaţia. Amestecaţi lichi­dul cu lingura de lemn de 2-3 ori pe zi. După 4 zile se gustă socata şi, dacă e făcu­tă, se strecoară printr-o sită fină sau tifon şi se toarnă în sticle de 1-2 l. Sticlele cu socată proaspătă se ţin la rece, la frigi­der.

ŞTIATI CĂ... ?

Fructele socului se numesc drupeşi au diametrul de 6-8 mm. Sunt negre, lucioa­se, fiecare drupă având 3-5 sâmburi cu câte o sămânţă. Fructele se recoltează la maturitate deplină, în lunile august-sep- tembrie. Coacerea fructelor se face în mod eşalonat. Cu toate acestea, recolta­rea are loc doar atunci când fructele ajung la maturitate deplină. După ruperea sau tăierea de pe plantă, inflorescenţele se pun în lădiţe, în straturi subţiri. Drupele de soc pot fi păstrate în stare proaspătă până la 6-8 zile, dacă temperatura ambi­antă nu depăşeşte 2-4 °C. Fructele de soc conţin 5,5 - 9% zaharuri, 0,9% aciditate, 0,7% substanţe minerale (potasiu, cal­ciu, magneziu), provitamina A. Este sem­nalată, totodată, prezenţa vitaminelor din complexul B. De obicei, fructele so­cului sunt de aproximativ două ori mai bogate în vitamina C decât lămâile şi por­tocalele. Au o valoare energetică de cca. 46 kcal la 100 g. Din fructele de soc se prepară sucuri, socată, sirop, jeleu, gem şi o dulceaţă delicioasă. În scopuri tera­peutice, de la soc se folosesc fructele, flo­rile, frunzele şi scoarţa.

Florile de soc conţin ulei volatil, ta- nini, sambunigrină, zaharuri, mucilagii, amine (etilamină, izobutilamină) şi alte substanţe. Extractul de soc are efect su- dorific, antiinflamator, galactogog, uşor laxativ şi favorizează diureza; este indi­cat şi în tratamentul obezităţii.

LA CE SE FOLOSEŞTE SOCUL?

Băi cu decoct din flori de soc: Se folo­sesc pentru tratarea diferitelor forme de reumatism. Pentru decoct de fierb timp de 10 minute 300 g flori în 5 litri de apă. Se toarnă apoi în apa de baie la tempera­tura de 37 °C; durata unei băi este de 15-20 de minute.

Infuzia din flori de soc: Are un efect puternic sudorific (provoacă transpiraţia) şi antinevralgic. Se foloseşte contra gutu­raiului, a febrei produse de gripă, a rinite- lor (inflamaţii ale mucoasei nazale), ne­vralgiilor, reumatismului abarticular, periartritei scapulohumerale, precum şi în tratamentul obezităţii. Infuzia se pre­pară din 1-2 linguriţe de flori de soc fierte în 250 ml apă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Infuzia din flori de soc concentrată (30-40 g de flori fierte într-un litru de apă) se fo­loseşte în furunculoză (ajută la colectarea furunculului), nevralgii, sciatică, precum şi pentru tratarea arsurilor şi înţepăturilor de insecte. Nu se folosesc niciodată flori proaspete aplicate pe piele sau pe mucoa­se, deoarece produc eriteme (iritaţii).

Prezbitera Daniela-Roxana Pintilie