Pe Sfântul Siluan l-am descoperit de mult, de fapt el ni s-a descoperit nouă, așa cum fac de altfel toți sfinții la un moment dat, ne lasă să credem că noi am fost cei care i-am descoperit, când de fapt, prin împrejurările minunate din viața noastră, ne conduc nevăzut spre a-i găsi, și prin ei pe Hristos. Cartea Sfântului Siluan – Între iadul deznădejdii și iadul smereniei – mi-a de­venit carte de căpătâi și în clipele grele ale vieții mele, deși nu au fost multe, am sorbit necta­rul cuvintelor Sfântului și am căpătat putere să trec peste ispite.

Mai întâi a încolțit o idee: să ne închinăm Sfântului Siluan nu numai în rugăciune, ci să îl aflăm în mod real, să vedem și să atingem Sfintele Sale Moaște. Apoi am căutat, am în­trebat unde se află o părticică din acestea și așa am aflat despre Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex, Anglia. Astfel, împre­ună cu încă opt persoane din parohie am ple­cat spre Londra în dimineața zilei de 3 sep­tembrie. A fost un drum plăcut și, după doar două ore și jumătate de zbor, iată-ne ajunși în aeroportul Stansted din Londra. De aici am luat un minibus spre Essex și astfel, în scurt timp, am ajuns la poarta mănăstirii despre care încă nu știam aproape nimic. Ne-a uimit pe toți simplitatea de aici, dar în scurtul timp pe­trecut în mănăstire am înțeles de unde venea aceasta. Aici, principala preocupare a viețui­torilor este rugăciunea, toate celelalte trecând pe locul al doilea. O mulțime de pelerini vizi­tează anual mănăstirea din toate colțurile Europei și nu numai. Am întâlnit oameni ve­niți din Franța, Grecia, România, Suedia, Anglia și alte țări, uniți într-un singur gând, acela de a căuta liniștea binecuvântată a Rugăciunii lui Iisus.

În prima zi am participat la Rugăciunea inimii rostită timp de două ore după-amiază, de la ora 17.30 până la 19.30, când se servea cina. Experiența acestei prime slujbe este greu de povestit, pot doar să surprind în cuvinte o umbră vagă a celor trăite acolo. Intrăm în bi­serică ... o umbră adâncă te împresoară și poți zări doar luminițele plăpânde ce veghează chi­purile zugrăvite în icoane. Acolo l-am văzut cu adevărat pe Sfântul Siluan, acolo și atunci am simțit poate întâia oară ce înseamnă să rămâi singur, doar tu și sufletul tău, să rostești aceeași rugăciune de sute de ori și totuși să nu obosești, să îți golești mintea de gânduri și să umpli golul ei cu Hristos. Atunci am înțe­les ce înseamnă Rugăciunea, iar moștenirea Părintelui Sofronie, la rândul ei izvorâtă din învățătura Sfântului Siluan, ne unea pe toți într-un mod minunat și neînțeles.

A doua zi am intrat în ritmul mănăstirii fără să ne dăm seama, slujba părea deja mai ușoară, mai scurtă, timpul începea să treacă mai repede și, lucru minunat, simțeai ceva ne­înțeles care te atrăgea, care te făcea să conti­nui ceea ce ai început în cadrul slujbei, adică rugăciunea inimii.

Cele trei zile petrecute acolo au constitu­it o minunată experiență duhovnicească și, sperăm, de folos sufletesc tuturor celor care au venit până acolo, iar convorbirea de taină cu Părintele Sofronie, în cripta în care se odihnește, este o experiență de negrăit, înțeleasă doar de cei care au trăit-o.

În zilele acestea, semănate de atâta frământare, stres, zbucium uneori fără rost, avem atâta nevoie de Hristos, atâta nevoie de liniștea binecuvântată a rugăciunii adevărate, atâta nevoie de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a rămâne în cuvintele Lui. Acolo, la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul și a Sfântului Siluan Athonitul, o clipă se preschimbă în veșnicie, iar frămân­tarea în pace deplină. Vii împresurat de griji și de gânduri și pleci cu un singur gând, acela de a păstra întreagă, neștirbită comoara rugăciunii dobândită acolo.

M-aș întoarce de mii de ori să retrăiesc ceea ce am simțit în scurtul timp petrecut acolo. Mă rog ca viața noastră să fie de acum a lui Hristos și grija noastră cea mai mare să fie cum să ne mântuim, cum să rămânem în cuvintele Lui, cum să păstrăm dulceața rugăciunii.

Åži, nu în ultimul rând, mulțumim obștii mănăstirii care ne-a găzduit cu atâta amabilitate, părin­telui Melchisedec pentru binecuvântarea de a ne scoate la închinare Moaștele Sfântului Siluan, pre­cum și celor care au ales să fie alături de noi și să înceapă în acest mod urcușul duhovnicesc perso­nal, doamnei Mariana Noghi cu fiul, Daniel, doamnei Maria Gândilă cu fiica, Adoriana, doamnei Cati, lui Marcel Todea și Marius Ursu, care ne-au însoțit în acest pelerinaj. Dumnezeu să le răsplă­tească efortul și râvna și să le dăruiască pace, bucurii duhovnicești și biruință în ispite!