„Pe vremuri, când se apropia Crăciunul, bunica mea îmi spunea: «Fetiţa mea, când Iisus s‑a născut în peştera din Betleem, magii veniţi din Răsărit au adus cu ei tot felul de daruri: aur, giuvaieruri, smirnă. Şi o ciobăniţă cât tine de mică şi care venea de tare departe era foarte necăjită pentru că nu avea nici un dar de adus. Şi tare mai plângea şi se tânguia, dar când pică în pământul Bunului Dumnezeu, apa pe care o dăduse mica ei viaţă făcu să răsară o tufă de flori. Ciobăniţa le adună şi, intrând în staul, după ce îngenunche în semn de închinare dinaintea ieslei, puse sărmanele floricele dinaintea lui Iisus. De îndată ce mânuţele pruncului Iisus îi atinseră darul, apăru o floare delicată ca un trandafir.