„Pe vremuri, când se apropia Crăciunul, bunica mea îmi spunea: «Fetița mea, când Iisus s‑a născut în peștera din Betleem, magii veniți din Răsărit au adus cu ei tot felul de daruri: aur, giuvaieruri, smirnă. Åži o ciobăniță cât tine de mică și care venea de tare departe era foarte necăjită pentru că nu avea nici un dar de adus. Åži tare mai plângea și se tânguia, dar când pică în pământul Bunului Dumnezeu, apa pe care o dăduse mica ei viață făcu să răsară o tufă de flori. Ciobănița le adună și, intrând în staul, după ce îngenunche în semn de închinare dinaintea ieslei, puse sărmanele floricele dinaintea lui Iisus. De îndată ce mânuțele pruncului Iisus îi atinseră darul, apăru o floare delicată ca un trandafir.