În luna februarie, întreaga lume crești­nă, prăznuiește Întâmpinarea Domnu­lui. Este momentul în care omenirea, simbolizată de dreptul Simeon și de proorocița Ana, iese din ascunziș și din întunericul necunoștinței, în întâmpinarea Domnului. De data aceasta omul, mânat de Duhul Sfânt, nu se mai ascunde de Dumnezeu, ca odini­oară Adam, ci iese în întâmpinare Creato­rului, fiind atras de iubirea pe care Dumne­zeu o are pentru om. Dreptul Simeon devine tron al lui Dumnezeu după cum frumos spu­ne Sfântul Andrei Criteanul „cel ce este pur­tat pe heruvimi și este lăudat de serafimi astăzi... șade ca pe un tron în brațele bătrâ­nului” și „în brațele trupești primindu-L a propovăduit că Dumnezeu cu oamenii s-a unit” (Andrei Pirul). Acum s-a împlinit ceea ce a văzut proorocul Isaia care zice: „Văzut-am pe Domnul șezândpe scaun înalt și preaînalt și a trimis la mine pe unul din serafimi și mâna lui avea cărbune arzător, pe care îl luase de pe altar cu cleștele. Åži l-a atins de gura mea, și a zis: iată s-a atins acesta de buzele tale și va șterge fărădelegi­le tale și păcatele tale le va curăți”.

Domnul s-a sălășluit între noi și a ve­nit pentru a ne slobozi din robia păcatului și al morții întru care eram ținuți. El s-a sălășluit între noi dar voința Lui este de a se sălășlui întru noi și de a se uni cu noi. El dorește ca fiecare dintre noi să-I deve­nim tron după modelul dreptului Simeon. Domnul este cărbunele arzător din clește care, odată ce se atinge de buzele noastre,șterge fărădelegile noastre, când este primit cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dra­goste. Doar atunci vom putea la rândul nostru să spunem împreună cu dreptul Simeon:

„Acum slobozeștepe robul Tău, Stăpâne ... că văzură ochii mei mântuirea Ta”.

+ Timotei al Spaniei și Portugaliei