În cuvântul de învățătură rostit, Preasfin-ția Sa a tâlcuit pericopa duminicii, vorbind despre iertare. Pocăința nu poate fi reală fără iertare. Mântuitorul ne învață că suntem datori să ne iertăm păcatele unii altora, după cum El ne iartă mereu păcatele. În Rugăciunea domnească Tatăl nostru îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele, dar să nu uităm că prima dată noi trebuie să le iertăm semenilor noștri datoriile, și abia după aceea să-I cerem lui Dumnezeu să ne ierte. Îi suntem datori lui Dumnezeu pentru că ne-a dat viața, cel mai mare dar pentru om. Viața ne este dată ca să ne mântuim și ca să ne umplem de sfințenie. Iar dacă nu ne sfințim viața prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu, atunci ne-o cheltuim prin păcat și plăcere. Astfel devenim datori când ne cheltuim viața în fărădelegi. Dumnezeu ne iartă, dar ne cere în schimb să ne iertăm prima dată unii pe alții.