În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Timotei a explicat semnificația praznicului Înălțării Sfintei Cruci, care a rămas posterității în urma unui eveniment istoric ce a avut loc pe vremea Împăratului Constantin cel Mare. Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin, după multă rugăciune și căutare a aflat lemnul Sfintei Cruci, care a fost înălțat în văzul poporului de către Patriarhul Macarie al Ierusalimului, la data de 14 septembrie 335. De aici a rămas în slujbă și rânduiala scoaterii ei la închinare cu ocazia sărbătorilor dedicate Sfintei Cruci. Pe lângă acest aspect istorico‑liturgic, sărbătoarea Sfintei Cruci din data de de 14 septembrie mai are și o încărcătură duhovnicească, aceea că e pusă la începutul anului bisericesc, tocmai pentru ca întregul an să fie sub binecuvântarea Sfintei Cruci, căci fără Cruce nu există mântuire.