Cu binecuvântarea PreasfinÅ£itului părinte episcop Timotei, preoÅ£i ÅŸi credincioÅŸi din Asturias, Leon, Cantabria ÅŸi Pais Vasco, au făcut neîncăpătoare biserica Mănăstirii ca­tolice Santo Toribio de Liebana din Potes (Cantabria), unde s-au adunat în seara pre­mergătoare praznicului, miercuri, 13 septembrie, slujind împreună Acatistul, Utrenia sărbătorii cu emoÅ£ionantul moment al scoaterii ÅŸi înălÅ£ării în mijlocul bisericii a Sfintei Cruci ÅŸi Dumnezeiasca Liturghie.

După o zi de muncă obiÅŸnuită, credincioÅŸii au „lăsat toate”, au purces la drum ca să stea la „um­bra Crucii”. S-au pregătit din vre­me. S-au spovedit. Au împlinit toată „rânduiala”, cu dorul ÅŸi dra­gostea celui ce nu vrea să piardă niciunul din roadele „Arborelui Noului Legământ”

Mănăstirea Santo Toribio de Liebana adăposteÅŸte cea mai mare bucată din Lemnul Crucii pe care a fost răstignit Domnul. Potrivit istoricului Prudencio de Sandoval (1553-1620) aceasta a fost adusă în Liebana în seco­lul VIII împreună cu relicvele Sfântului Toribio de Astorga. Legenda spune că Sf. Toribio (402?-476) a ajuns încă de tâ­năr la Ierusalim unde a fost apre­ciat de către Sf. Ierarh Iuvenalie care l-a numit mare paraclisier la Biserica Sfântului Mormânt. După ce a împlinit mai multă vreme această ascultare a dorit să se întoarcă în Peninsula Ibe­rică, iar patriarhul i-ar fi dăruit bucata aceasta din Sfânta Cru­ce. AcelaÅŸi istoric spune că ea este o parte din braÅ£ul stâng al Crucii Domnului. Este aÅŸezată sub formă de cruce de 635 mm de lungă, de 393 mm de lată ÅŸi de 40 mm de groasă, închisă într-o montură din argint aurit or­nat în stil gotic ÅŸi datată din anul 1679. Are un orificiu la bază, de aproximativ 6x4 cm, prin care se poate atinge Sfântul Lemn. A fost în aÅŸa fel aÅŸezată încât se poate observa foarte bine urma lăsată în lemn de pironul care a străpuns mâna stângă a Mântuitorului. Analizele stiinÅ£ifice au de­monstrat că este vorba despre specia Cupressus sempervirens, un arbore care creÅŸte în zona Pales­tinei. Potrivit oamenilor de ÅŸtiinÅ£ă lemnul este foar­te vechi ÅŸi poate depăÅŸi cu uÅŸurinÅ£ă graniÅ£ele celor 2000 de ani de după Hristos.

A consemnat pr. Florin Nicolae Goia