Vineri, 2 decembrie, un grup de preoţi şi fraţi din Romania, Italia şi Anglia au ajuns la Dublin. Am vizitat oraşul, după care am cântat în centrul Dublinului colinde româneşti. Ne-am bucurat în toate aceste zile de prezenţa Preasfinţitului Ignatie Mureşanul şi de venirea la Dublin a Pr. Prof. Vasile Mihoc, a Pr. Iosif Toma şi a altor dragi şi buni părinţi şi fraţi, care au revărsat în min­tea şi în inima noastră frumoase învăţături şi sfinte simţăminte care să ne întărească în lupta mântuirii.

Sâmbătă dimineaţa s-a săvârşit Sfânta Liturghie la Centrul Misionar „Sfântul Ioan Botezătorul”, săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, împreună cu un sobor de 11 preoţi. Redăm aici câteva rânduri din cuvântul de învăţătură al ierarhului: „În Evanghelia Liturghiei pe care am săvârşit-o astăzi(Lc 9, 9, n.n.) Hristos ne dă un ghid, un reper des­pre ceea ce înseamnă misionarul creştin. Aceste cuvinte se adresau atunci în mod direct apos­tolilor şi – spunem noi –, implicit şi prin exten­sie, ele ne spun şi nouă că toţi trebuie să deve­nim nişte apostoli. Sigur, dacă nu suntem obişnuiţi cu lectura Sfintei Scripturi, nu ştim ce înseamnă a fi misionar, ce înseamnă a-L slu­ji şi propovădui pe Hristos. Ce le spune Hristosapostolilor Săi: Mergeţi si propovăduiţi Evanghelia Împărăţiei si vindecaţi pe cei bol­navi? Două lucruri, însă despre al doilea lucru nu prea se vorbeşte, prea puţin se vorbeşte des­pre vindecare. Or, noi,pe lângăpropovăduirea Evangheliei, trebuie să şi vindecăm, dacă vrem să fim apostoli. Hristos nu ne cere să fim mai buni sau mai morali, ne cere altceva: să urmăm viaţa Lui. Este un alt mod de viaţă decât cel al lumii. Hristos ne cheamă la un alt mod de viaţă decât cel al lumii şi noi confundăm lucrurile, credem că a fi cu Hristos înseamnă a fi mani­erat, respectuos etc. Ei bine, şi acestea trebuie, dar nu aceasta este esenţa misionarismului. Modul de viaţă al celui implicat în misiune tre­buie să fie atât de puternic încât să disloce, să îl determine pe celălalt să fie într-o uimire, vă­zând felul cum trăiesc creştinii. Lucrul acesta se întâmpla în perioada primară, se minunau păgânii de vieţuirea creştinilor, pentru că Evanghelia, Hristos, cuvintele Lui toate erau viaţă. Astfel, în Evanghelia de astăzi, Hristos ne învaţă cum să fim misionari”.

A urmat agapa frăţească, apoi s-a desfăşurat adunarea Oastei Domnului, după care am participat la conferinţa susţinută de Pr. Prof. Vasile Mihoc, cu tema: Sfânta Scrip­tură – Cuvântul vieţii.Duminică s-a săvârşit Sfânta Liturghie şi apoi a avut loc adunarea Oastei Domnului la Biserica din centrul Du­blinului cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci.

În continuare, amintim câteva învăţături de suflet exprimate de Pr. Prof. Vasile Mihoc la conferinţă şi în cadrul adunării: „Sfânta Scriptură ne învaţă în primul rând calea sme­reniei, calea ascultării, calea poruncilor şi a rân­duielilor dumnezeieşti. Ea nu trebuie citită după mintea noastră, ci în contextul învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi al Sfintei Tradiţii”.

Oastea Domnului si Sfânta Scriptură – „Părintele Iosif Trifa, prin Oastea Domnului, a dorit să pună Sfânta Scriptură în mâna po­porului, a oamenilor. El întotdeauna a citit Sfânta Scriptură în lumina învăţăturii Părinţilor, mai ales a Sfântului Ioan Gură de Aur”.

Rolul Oastei Domnului în Biserică – „Acum, când este atâta nevoie de misiune, Oastea Domnului trebuie să-şi redescopere foarte clar chemarea misionară de a mărturi­si altora pe Hristos în mod practic şi concret. Iată, spuneam de preoţii care sunt ocupaţi cu diferite slujbe şi nu mai au timp de cateheze; ostaşii care ştiu Scriptura trebuie să se implice în mediul Bisericii şi să-l ajute pe preot. Biserica şi Oastea Domnului trebuie să lucreze împre­ună la mântuirea oamenilor. Oastea Domnului înseamnă un control duhovnicesc mai serios, o formare duhovnicească care nu există întot­deauna în comunităţile parohiale.”

„Cât de mult ne dorim noi viaţa veşnică? Viaţa noastră trebuie să aibă şi această dimen­siune a aşteptării, a dorului. «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie» – aşa spu­nem în Crez. Cât de mult doreşte inima noas­tră aceasta? Oastea Domnului cântă acest dor, sunt cântări de dor după nunta cea cerească, după veşnicie: «Mire-al veşniciei mele, ce-n ex­taz, plângând, Te-ador» şi atâtea altele. Când ne gândim la dragostea lui Hristos simţim un dor intens, ne gândim înainte, parcă nu mai este aşa mult ca să ajungem să putem îmbrăţişa, să putem săruta picioarele Mântuitorului, ca Maria Magdalena, să stăm în faţa lui Hristos Cel prea­mărit – El, izvorul dragostei, al bunătăţilor, iz­vorul vieţii pentru noi. Mântuitorul să ne lase să Îl atingem atunci. Aceasta este Oastea Domnului, nu este numai cântări, ci şi acest dor în special, iar cântarea şi cuvântul din Oastea Domnului şi toată fapta noastră trebuie să vină din acest dor, de a ne regăsi acolo, la masa cea adevărată, la împărtăşirea cea mai cu adevărat cu Hristos, în Împărăţia cerurilor.

Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Invăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă în­tre voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în ini­mile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toa­te să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl. Aici este exprimată pe scurt situaţia la care ne cheamă Biserica şi Oastea Domnului. Cântare – dar o cântare care trebuie să răsune mai în­tâi în inima noastră:Cântaţi în inimile voas­tre Domnului! Si orice facem, orice trăim, să fie în numele Domnului Iisus. Si prin El să mulţumim lui Dumnezeu-Tatăl.

Am trăit astăzi Sfânta Liturghie – şi ieri la fel – şi am primit Sfânta Euharistie.

Euharistia înseamnă mulţumire. Liturghia în­seamnă cea mai mare mulţumire pe care noi o aducem lui Dumnezeu, şi aducemale Tale din­tru ale Tale, cum şi spunem. Si, cu adevărat, avem pentru ce mulţumi: pentru darul cel mare al lui Hristos, Care ni Se împărtăşeşte în Sfânta Euharistie”.

Mulţumim Domnului pentru harul Său cel mare şi bogat pe care ni l-a dăruit în aces­te zile de sărbătoare în Dublin. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute la împlinirea tuturor cuvintelor pe care le-am auzit în zi­lele acestea şi să ne facă misionari vrednici în slujba Sa. Mulţumim Inaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif pentru binecuvân­tare şi Preasfinţitului Părinte Episcop-vicar Ignatie Mureşanul pentru sprijinul pe care ni l-a oferit în desfăşurarea armonioasă a acestei misiuni şi lucrări a Oastei Domnului în Dublin. Şi mulţumim tuturor părinţilor şi fraţilor care, şi prin aceasta, s-au pus încă o  dată în slujba Domnului şi a voinţei Sale de mântuire a oamenilor.

Timotei Mistrean, Dublin (Irlanda)