Vineri, 2 decembrie, un grup de preoți și frați din Romania, Italia și Anglia au ajuns la Dublin. Am vizitat orașul, după care am cântat în centrul Dublinului colinde românești. Ne-am bucurat în toate aceste zile de prezența Preasfințitului Ignatie Mureșanul și de venirea la Dublin a Pr. Prof. Vasile Mihoc, a Pr. Iosif Toma și a altor dragi și buni părinți și frați, care au revărsat în min­tea și în inima noastră frumoase învățături și sfinte simțăminte care să ne întărească în lupta mântuirii.

Sâmbătă dimineața s-a săvârșit Sfânta Liturghie la Centrul Misionar „Sfântul Ioan Botezătorul”, săvârșită de Preasfințitul Ignatie, împreună cu un sobor de 11 preoți. Redăm aici câteva rânduri din cuvântul de învățătură al ierarhului: „În Evanghelia Liturghiei pe care am săvârșit-o astăzi(Lc 9, 9, n.n.) Hristos ne dă un ghid, un reper des­pre ceea ce înseamnă misionarul creștin. Aceste cuvinte se adresau atunci în mod direct apos­tolilor și – spunem noi –, implicit și prin exten­sie, ele ne spun și nouă că toți trebuie să deve­nim niște apostoli. Sigur, dacă nu suntem obișnuiți cu lectura Sfintei Scripturi, nu știm ce înseamnă a fi misionar, ce înseamnă a-L slu­ji și propovădui pe Hristos. Ce le spune Hristosapostolilor Săi: Mergeți si propovăduiți Evanghelia Împărăției si vindecați pe cei bol­navi? Două lucruri, însă despre al doilea lucru nu prea se vorbește, prea puțin se vorbește des­pre vindecare. Or, noi,pe lângăpropovăduirea Evangheliei, trebuie să și vindecăm, dacă vrem să fim apostoli. Hristos nu ne cere să fim mai buni sau mai morali, ne cere altceva: să urmăm viața Lui. Este un alt mod de viață decât cel al lumii. Hristos ne cheamă la un alt mod de viață decât cel al lumii și noi confundăm lucrurile, credem că a fi cu Hristos înseamnă a fi mani­erat, respectuos etc. Ei bine, și acestea trebuie, dar nu aceasta este esența misionarismului. Modul de viață al celui implicat în misiune tre­buie să fie atât de puternic încât să disloce, să îl determine pe celălalt să fie într-o uimire, vă­zând felul cum trăiesc creștinii. Lucrul acesta se întâmpla în perioada primară, se minunau păgânii de viețuirea creștinilor, pentru că Evanghelia, Hristos, cuvintele Lui toate erau viață. Astfel, în Evanghelia de astăzi, Hristos ne învață cum să fim misionari”.

A urmat agapa frățească, apoi s-a desfășurat adunarea Oastei Domnului, după care am participat la conferința susținută de Pr. Prof. Vasile Mihoc, cu tema: Sfânta Scrip­tură – Cuvântul vieții.Duminică s-a săvârșit Sfânta Liturghie și apoi a avut loc adunarea Oastei Domnului la Biserica din centrul Du­blinului cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci.

În continuare, amintim câteva învățături de suflet exprimate de Pr. Prof. Vasile Mihoc la conferință și în cadrul adunării: „Sfânta Scriptură ne învață în primul rând calea sme­reniei, calea ascultării, calea poruncilor și a rân­duielilor dumnezeiești. Ea nu trebuie citită după mintea noastră, ci în contextul învățăturii Sfinților Părinți și al Sfintei Tradiții”.

Oastea Domnului si Sfânta Scriptură – „Părintele Iosif Trifa, prin Oastea Domnului, a dorit să pună Sfânta Scriptură în mâna po­porului, a oamenilor. El întotdeauna a citit Sfânta Scriptură în lumina învățăturii Părinților, mai ales a Sfântului Ioan Gură de Aur”.

Rolul Oastei Domnului în Biserică – „Acum, când este atâta nevoie de misiune, Oastea Domnului trebuie să-și redescopere foarte clar chemarea misionară de a mărturi­si altora pe Hristos în mod practic și concret. Iată, spuneam de preoții care sunt ocupați cu diferite slujbe și nu mai au timp de cateheze; ostașii care știu Scriptura trebuie să se implice în mediul Bisericii și să-l ajute pe preot. Biserica și Oastea Domnului trebuie să lucreze împre­ună la mântuirea oamenilor. Oastea Domnului înseamnă un control duhovnicesc mai serios, o formare duhovnicească care nu există întot­deauna în comunitățile parohiale.”

„Cât de mult ne dorim noi viața veșnică? Viața noastră trebuie să aibă și această dimen­siune a așteptării, a dorului. «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie» – așa spu­nem în Crez. Cât de mult dorește inima noas­tră aceasta? Oastea Domnului cântă acest dor, sunt cântări de dor după nunta cea cerească, după veșnicie: «Mire-al veșniciei mele, ce-n ex­taz, plângând, Te-ador» și atâtea altele. Când ne gândim la dragostea lui Hristos simțim un dor intens, ne gândim înainte, parcă nu mai este așa mult ca să ajungem să putem îmbrățișa, să putem săruta picioarele Mântuitorului, ca Maria Magdalena, să stăm în fața lui Hristos Cel prea­mărit – El, izvorul dragostei, al bunătăților, iz­vorul vieții pentru noi. Mântuitorul să ne lase să Îl atingem atunci. Aceasta este Oastea Domnului, nu este numai cântări, ci și acest dor în special, iar cântarea și cuvântul din Oastea Domnului și toată fapta noastră trebuie să vină din acest dor, de a ne regăsi acolo, la masa cea adevărată, la împărtășirea cea mai cu adevărat cu Hristos, în Împărăția cerurilor.

Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Invățați-vă și povățuiți-vă în­tre voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în ini­mile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești. Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toa­te să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl. Aici este exprimată pe scurt situația la care ne cheamă Biserica și Oastea Domnului. Cântare – dar o cântare care trebuie să răsune mai în­tâi în inima noastră:Cântați în inimile voas­tre Domnului! Si orice facem, orice trăim, să fie în numele Domnului Iisus. Si prin El să mulțumim lui Dumnezeu-Tatăl.

Am trăit astăzi Sfânta Liturghie – și ieri la fel – și am primit Sfânta Euharistie.

Euharistia înseamnă mulțumire. Liturghia în­seamnă cea mai mare mulțumire pe care noi o aducem lui Dumnezeu, și aducemale Tale din­tru ale Tale, cum și spunem. Si, cu adevărat, avem pentru ce mulțumi: pentru darul cel mare al lui Hristos, Care ni Se împărtășește în Sfânta Euharistie”.

Mulțumim Domnului pentru harul Său cel mare și bogat pe care ni l-a dăruit în aces­te zile de sărbătoare în Dublin. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute la împlinirea tuturor cuvintelor pe care le-am auzit în zi­lele acestea și să ne facă misionari vrednici în slujba Sa. Mulțumim Inaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif pentru binecuvân­tare și Preasfințitului Părinte Episcop-vicar Ignatie Mureșanul pentru sprijinul pe care ni l-a oferit în desfășurarea armonioasă a acestei misiuni și lucrări a Oastei Domnului în Dublin. Åži mulțumim tuturor părinților și fraților care, și prin aceasta, s-au pus încă o  dată în slujba Domnului și a voinței Sale de mântuire a oamenilor.

Timotei Mistrean, Dublin (Irlanda)