Așteptând acest eveniment de ceva timp, bucuria a fost cu atât mai mare pentru comunitatea ortodocșilor români din orașul Norwich și estul Angliei. Pastorația în această zonă a început în anul 2010, când preotul și preoteasa, împreună cu familia Meade și copiii lor, la acea vreme purtați în cărucior, băteau orașul Norwich la pas, căutând loc de închinare Dumnezeului adevărat. Odiseea a continuat de-a lungul mai multor ani și putem spune că încă nu s-a încheiat. Am slujit la început (2010), și mai de curând (2015-2016), într-o bisericuță de lemn construită în stil rusesc, în satul Mettingham, la sud de orașul Norwich, beneficiind de ospitalitatea unei mici comunități panorto­doxe ce aparține de Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor, acum în comuniune cu Patriarhia Moscovei și a întregii Rusii. Apoi, pentru o perioada scurtă în 2010, comuni­tatea noastră a fost găzduită într-un lăcaș dezafectat al Bisericii Anglicane – All Saints, din centrul orașului Norwich, care la momentul respectiv funcționa ca un centru social-cantină pentru persoanele nevoiașe și fără adăpost. In vara și toamna ce au urmat, am săvârșit slujbele liturgice în satul Hedenham, fiind găzduiți de familia Meade, mai întâi, în lunile călduroase, în grădină și într-o anexă, iar mai apoi, în timpul sezonului mai rece de toamnă, într-o încăpere a casei. In luna decembrie 2010 ne-am mutat din nou în Norwich, în partea veche a orașului, în biserica Sfântului Clement Romanul. Aici am avut bucuria de a-l primi în mijlocul nostru pe Înaltpreasfințitul Iosif, cu ocazia inaugu­rării parohiei și a botezului fiicei noastre, Filoteia. După doi ani de zile, când chiria depășise posibilitățile noastre financiare, ne-am mutat din nou, de data aceasta fiind găzduiți de biserica greacă din Norwich. După alți doi ani, ne-am găsit iarăși pe drumuri, sărbătorind Paștele din acel an (2015) în frumoasa Catedrală a Sfintei și Nedespărțitei Treimi din Norwich. În tot acest timp, prezența liturgică a membrilor comunității noastre a crescut de la două familii la câteva zeci, Paștele anului trecut (2016) adunând în rugăciune aproximativ 500 de credincioși. În momentul de față, am găsit o biserică anglicană scoasă din uz, care aduce cu o bazilică bizantină prin stilul interior, cu coloane ce flanchează, de o parte și de alta, încă două rânduri de nave longi­tudinale. În această biserică l-am primit pe Preasfințitul Ignatie.

Slujba s-a desfășurat într-o atmosferă de comuniune și rugăciune. Corul, întărit și de fratele părintelui venit de la București, a dat răspunsurile lin, în duhul rugăciunii. Împreună-slujitorii au venit de departe, protoiereul Filip cu preoteasa Filipa de la biserica Izvorului Tămăduirii din vestitul loc de pelerinaj, atât medieval, cât și actual, din Walsingham, arhidiaconul Paul Loghin și diaco­nul Ovidiu Ioan Pop de la Londra, împreună cu familia. Credincioșii aflați de față s-au strâns din aproape toate zonele Angliei de est.

Am văzut uimire și bucurie pe fețele credincioșilor, o transfigurare dăruită de sus, prin intermediul rugăciunii și al cuvântului inspirat al ierarhului, care ne-a vorbit spon­tan la vremea împărtășirii și la vremea pre­dicii despre rostul și folosul Euharistiei, nu numai în viața copiilor, care s-au împărtășit în număr mare, ci a tuturor, căci toți suntem invitați la cina Domnului și, din păcate, cei mai mulți evităm, prin scuze dintre cele mai interesante, să răspundem acestei invitații cu adevărat împărătești. Atenția Preasfințitului Ignatie la detalii și la trebuința de moment a omului a făcut, am spune noi, ca fiecare să primească o mângâiere duhovnicească în ziua respectivă. Copiii au primit și una mai concretă, sub formă de daruri de la Sfântul Nicolae, prin mâna episcopu­lui. Dragostea de cei mici și interesul față de preocupările acestora au reieșit din fiecare întâlnire a copiilor cu Prea- sfințitul Ignatie.

Hramul a fost încununat de o pie­să de teatru (Bătrâna și zidul- adap­tare după o povestire rusească) pregătită de copii sub îndrumarea Mironei Meade. Ne-au mai bucurat colindele din diverse regiuni cântate de mai multe persoane, precum și colindul-surpriză interpretat de Preasfințitul Ignatie. Toate acestea au pecetluit o zi me­morabilă, în care am fost încurajați, înviorați și revigorați cu putere de sus spre a putea străbate calea ce o avem înainte. Drumul este încă lung și nădăjduim ca tânăra noas­tră comunitate să poată crește în lumina că­lăuzitoare a Duhului Sfânt, sub oblăduirea Maicii Domnului, luând exemplul de dra­goste, dăruire și inocență al sfinților ei ocro­titori, Sfânta Muceniță Filoteea¹ și Cuvio­sul Beda Venerabilul. Felicitarea de Crăciun, concepută și realizată de către copiii școlii parohiale de duminică, aflată la „a doua ediție” anul acesta, surprinde succint bucu­ria zilei și drumul ce-l mai avem de parcurs, călăuziți fiind, nădăjduim, de steaua Betle- emului prin meandrele lumii contempora­ne spre Hristos, Lumina și Mântuitorul lu­mii.

Mulțumim Înaltpreasfințitului Iosif pen­tru grijă și binecuvântare, Preasfințitului Ignatie pentru prezența sa vie, îmbucură­toare și aducătoare de prospețime, și Dom­nului pentru toate câte ne-a dăruit cu prisosință.

Pr. Liviu Barbu Parohia Sf. Mc. Filoteia si Cuv. Beda Venerabilul Norwich, Norfolk, Marea Britanie