Adaugat la: 5 Mai 2020 Ora: 15:14

Sihaștrii pandemiei

Zăvorâți în ascultare, cu gândul la moarte. Lumea e ca un imens pustiu, iar noi niște sihaștri fără voie. Fără voie am devenit sihaștri – și pentru că nu mai facem voia noastră trăim după rânduială strictă și cerem îngăduință, în scris, pentru fiecare ieșire. Frica de moarte ne‑a pătruns în oase, mai ales văzându‑i cei de lângă noi cum pleacă, dar şi printr‑o sordidă îmbibare sistematică, ritmată de statistici, analize alarmiste și hotărâri guvernamentale, numite uneori „ordonanțe militare”. Frica de moarte dă rod duhovnicesc dacă devine gând la moarte, dacă acest gând este pus înaintea lui Hristos cu puterea de îndumnezeire a lumii și a omului, dată nouă prin rugăciune, pe care trăirea pandemiei ne‑a reamintit‑o. Gândul la moarte este transformator dinăuntrul inimii şi nu are nimic sinistru, pentru că Îl face prezent în chip nemijlocit pe însuși Hristos. Gândul la moarte este ceea ce face ca fiecare rugăciune să fie spusă cu zdrobirea inimii, ca și cum ar fi ultima. Iar în rugăciunea din urmă la ce altceva să ne poarte mintea și inima dacă nu la pocăință, la iubirea nestăvilită a lui Dumnezeu și la mila Lui? 

Pandemia ne‑a găsit nepregătiți. Învățăm realul cu o repeziciune și cu o brutalitate pe care ultimele trei generații, ale excesului de bunăstare, nu au cunoscut‑o până acum. Învățăm boala, învățăm că suntem muritori, învățăm că putem trăi cu mult mai puțin, că avem tată și mamă, soț sau soție și copii, care toți au nevoie de timpul și de atenția noastră. Noi înșine avem nevoie de propriul timp și de propria noastră atenție. Îi descoperim pe vecini, pe vânzători, pe poștași sau pe taximetriști: până nu demult figuri șterse în rutina cotidiană, ei devin acum vizibili ca potențiali transmițători sau ca potențiale victime. În mod paradoxal, chiar acoperirea feței cu o mască ne face pe toți mai vizibili, mai prezenți în faţa celorlalți. Învățăm practic realul, firescul. Pe care trebuie să‑l îndumnezeim și astfel să ne pregătim pentru ceea ce urmează după pandemie.

Absenței noastre din bisericile de piatră Biserica i‑a răspuns cu asupramăsura prezenței sale în casele noastre devenite chilii și paraclise. Așa cum numai iubirea lui Dumnezeu o poate face. Excesului mediatic de macabru i se răspunde cu mult mai bogata amintire a Învierii prin slujbele transmise din cele mai diverse mănăstiri și biserici. Întâlnirilor mediatizate cu duhovnici cunoscuți li s‑au adăugat întâlnirile online organizate de preoții parohi. Tot online, ierarhii s‑au întâlnit cu preoții, uneori și cu enoriașii. Sinaxe, cateheze, discuții. Lipsei slujbei duminicale din biserică i s‑a răspuns mai mult decât cu slujba duminicală transmisă online. Biserica este singura care a înțeles atât urgența însoțirii duhovnicești în timpul pandemiei, cât și pregătirea pentru lumea de după pandemie. Neîndoielnic, timpul nostru, și poate chiar veacul acesta, se vor împărți între „înainte” și „după” pandemie, prin criza financiară, prin criza încrederii în afirmațiile contradictorii ale oamenilor de știință, prin criza politică, dar mai ales prin faptul că aceasta criză, după cum spune un monah vatopedin, „ne judecă gândurile”.

Cu ce gânduri ieșim din această încercare? Cât de rodnic ne est monahismul acesta urban pe care îl trăim? Gândurile și discursurile catastrofice, apocaliptice, nu aduc niciun folos duhovnicesc. Ele trebuie evitate și respinse. Dacă ținem rugăciunea în inimă și inimile sus, mai aproape de Dumnezeu, ieșim din această sihăstrie mai întăriți duhovnicește; dar mai ales străduindu‑ne fiecare „să atragem mila lui Dumnezeu peste lume”, după îndemnul unui minunat duhovnic vatopedin.

Dragoș Gheorghe Calma, Dublin

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni