Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
În ziua întâi a lunii septembrie sărbătorim Indictul, prima zi a anului bisericesc, zi în care, conform Sfintei Tradiții, Dumnezeu a început crearea lumii. Tot în această zi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a intrat în Sinagoga din satul Său natal, Nazaret, şi dându‑I‑se cartea lui Isaia prorocul, deschizând‑o, a citit din ea următoarele cuvinte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că El M‑a uns să le binevestesc săracilor, M‑a trimis să‑i vindec pe cei cu inima zdrobită, robilor să le propovăduiesc dezrobirea şi orbilor vederea, pe cei asupriți să‑i eliberez și să vestesc anul plăcut Domnului.” (Luca 4, 16‑19; Isaia 61, 1‑2)
La 1 septembrie sărbătorim, așadar, ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a început să se descopere pe sine ca Mântuitor și Izbăvitor, revărsând mila, îndurarea și harul Său peste întreaga creație și sfințind vremea.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, comentând cuvintele prorocului Isaia pe care le‑am citit mai sus, spune: „Domnul nu doar vesteşte anul cel plăcut, ci îl şi aduce. Dar unde este el? În sufletele credincioşilor. Pământul nu va fi niciodată prefăcut în rai atâta vreme cât va fiinţa rânduiala de acum a lucrurilor; însă el este şi va fi stadionul de pregătire pentru viaţa din rai. Începutul ei se pune în suflet; putinţa de a pune acest început este în harul lui Dumnezeu, iar harul l‑a adus Domnul nostru Iisus Hristos. Prin urmare, El a adus sufletelor anul cel plăcut (al Domnului). Cel ce ascultă de Domnul şi plineşte toate poruncile Lui, acela primeşte harul şi prin puterea Lui se îndulceşte de anul cel plăcut (al Domnului).”
Vremea noastră, a tuturor, se sfințește prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care El îl revarsă asupra noastră, ni‑l dăruiește făcându‑ne să trăim raiul. Nu există rai fără harul lui Dumnezeu, iar harul vine la omul care se smerește. În luna a șaptea din calendarul iudaic, numită Tașra, echivalentă a lunii septembrie, aflăm din cartea Leviticului că poporul lui Dumnezeu se curăța de păcatele făcute în tot anul, smerindu‑și cu post sufletele înaintea lui Dumnezeu și aducând ardere de tot. Era luna în care arhiereul intra singur în Sfânta Sfintelor ca să aducă jertfă sângeroasă pentru sine și pentru popor. „Aceasta este cea mai mare zi de odihnă pentru voi și să smeriți sufletele voastre prin post.” (Levitic 16, 31)
La început de an bisericesc, Biserica ne pune înainte smerenia ca fiind una din condițiile cele mai importante pentru ca să ne izbăvim de păcatele, neputințele și de cele făcute din neștiința noastră. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a citit cuvintele prorocului Isaia citate mai sus, a dat dovadă de o adâncă smerenie. Nu spune despre Sine că S‑ar fi uns, ci că Domnul L‑a uns și L‑a trimis. Și face referință tot timpul la Dumnezeu Tatăl, chiar dacă și El este Dumnezeu adevărat. Nu se laudă cu ale Sale, ci îl descoperă pe Tatăl. Acest lucru îl putem vedea foarte bine exprimat și în icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov. Cei trei îngeri care închipuiesc cele trei persoane ale Sfintei Treimi stau aplecați unul înspre celălalt, arătând că nu este unul mai mare decât ceilalți doi, că fiecare ascultă și este ascultat și se smeresc unul în fața altuia. Lucrarea de restaurare a omului este a întregii Sfinte Treimi, iar persoanele Sfintei Treimi se descoperă, se arată una pe alta.
Avva Xantie, în Patericul Egiptean, ne dă două exemple: tâlharul răstignit în dreapta Mântuitorului și Iuda, pe care îi pune în antiteză: „Tâlharul era pe cruce și de la un cuvânt s‑a răscumpărat. Și Iuda era numărat împreună cu Apostolii, și într‑o singură noapte a pierdut toată osteneala și a coborât din ceruri în iad. De aceea nimeni să nu se laude atunci când face binele. Căci toți cei care au crezut în ei înșiși au căzut.”
Deci, pentru a trăi raiul, trebuie ca în fiecare zi din vremea vieții noastre, și nu doar o zi sau o lună pe an, să punem început bun cu multă smerenie. Aceasta este cheia care deschide ușa milostivirii, nădejdea mântuirii noastre fiind mereu în mila Sfintei Treimi. Nicidecum să rătăcim pe la dumnezei străini, căutând mântuire la oameni sau, mai rău, căutând mântuirea noastră în noi înșine.
† Episcopul Timotei al Spaniei și Portugaliei
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team